Harta Moldovei – fără raioane și județe?

Harta Moldovei – fără raioane și județe?

Xenia Florea

Săptămîna trecută premierul Pavel Filip a declarat la postul public de televiziune Moldova 1 că în curînd va fi lansată reforma administrativă locală, în cadrul căreia va fi redus esențial numărul de primării.

Guvernul elaborează cîteva variante de reformă. Potrivit celei mai radicale, în republică ar putea rămîne 111 primării în locul celor 898 din prezent, iar unitățile administrativ-teritoriale de nivelul doi vor fi lichidate. Adică, în Moldova ar putea să nu existe nici raioane, nici județe.

Împărțirea administrativ-teritorială. Episodul 3

Discuțiile despre faptul cum trebuie să arate harta administrativă a Republicii Moldova au loc în toți anii de independență a țării. Încă în 1991 au fost elaborate trei variante ale noii împărțiri a țării: în 9, 13 și 18 unități administrativ-teritoriale în locul a 40 de raioane sovietice și 9 orașe de subordonare republicană. Însă evenimentele din 1992 au amînat soluționarea acestei probleme.

În 1999 țara a fost împărțită inițial în 9 județe plus autonomia găgăuză, apoi a fost adăugat un județ. Puteau fi și 11 – la începutul anului 2001 Guvernul a susținut inițiativa unui grup de consilieri ai județului Soroca privind crearea județului Drochia, însă comuniștii care au venit ulterior la putere aveau o altă viziune asupra împărțirii administrativ-teritoriale a republicii. În 2002 PCRM a lichidat județele și a revenit la raioane.

Despre împărțirea administrativ-teritorială nr.3 actualele autorități vorbesc de vreo șapte ani. Principalele argumente: asta e tendința mondială – formațiunile teritoriale devin mai mari. Dar și principiile care au stat cîndva la baza împărțirii țării în raioane nu mai funcționează demult. Crearea raioanelor în RSSM a avut loc în condițiile economiei planificate și ale unul complex agroindustrial unic. De aceea centrele raionale erau amplasate astfel încît să constituie puncte comode de amplasare a întreprinderilor procesatoare ce deserveau colhozurile și sovhozurile raionale. În prezent nu a mai rămas niciun complex agroindustrial, iar despre colhozuri și sovhozuri nici vorbă. Așa că revenirea la raioane, precum au menționat în repetate rînduri reprezentanții coaliției de guvernare, a fost o greșeală – nu avea justificare economică. Totodată, noul sistem de finanțare locală, cînd transferurile din bugetul de stat au început să fie alocate direct primăriilor orașelor și satelor, ocolind administrațiile raionale, a redus semnificativ rolul administrațiilor raioanelor.

Și partenerii externi cer cu regularitate desfășurarea „optimizării” administrativ-teritoriale și decentralizarea puterii de Chișinăul oficial. Aceasta este una dintre obligațiile autorităților moldovene în cadrul Acordului de asociere RM-UE. Iar în 2015, cînd partenerii de dezvoltare au transmis Guvernului Chiril Gaburici un fel de ultimatum – „Note informative din partea partenerilor de dezvoltare” cu instrucțiunea ce și cum trebuie să facă Guvernul în termen scurt (primele 100 de zile de activitate) și medie (12 luni și mai mult), unul dintre principalele puncte ale documentului era lichidarea raioanelor și a unei părți a primăriilor sătești și crearea unor unități administrative mai mari.

Nu a existat voință politică

În domeniul legislativ, autoritățile totuși au făcut niște pași sub presiunea partenerilor externi. De exemplu, în 2012 a fost adoptată Strategia Națională de decentralizare, a cărei implementare a fost prevăzută pînă în 2015. Ea prevedea consolidarea autonomiei organelor locale ale puterii prin decentralizarea serviciilor și competențelor și prevedea desfășurarea unor acțiuni de „mărire” administrativ-teritorială.

Potrivit documentului, „dacă analizăm împărțirea localităților în funcție de numărul locuitorilor, putem trage concluzia că în 86% dintre ele trăiesc mai puțin de 5 mii de oameni. Deși experiența europeană arată că nu există o mărime optimă pentru unitățile administrativ-teritoriale, unele studii indică o cifră de 5 mii de locuitori, de la care se asigură cele mai bune perspective ale creșterii economice și economia în amploarea producției serviciilor publice locale”.

Însă majoritatea măsurilor prevăzute de Strategia națională de decentralizare din 2012, inclusiv planurile de extindere a raioanelor și de reducere a numărului de primării, au rămas pe hîrtie. La întrebarea „De ce?” unul dintre funcționarii guvernamentali a răspuns laconic: „Pentru că nu a existat voință politică – în alianța de guvernare erau mulți adversari ai acestei reforme”.

În prezent, cînd puterea s-a concentrat în totalitate în mîinile Partidului Democrat, voință politică, precum spun reprezentanții Guvernului, există. Reforma administrativ-teritorială nr.3 va deveni partea componentă a reformei de amploare a administrației publice, lansate deja de Pavel Filip. La prima etapă va fi redus numărul de ministere și structuri subordonate lor, iar la a doua – va fi desfășurată reforma organelor locale ale puterii. Precum a declarat pentru NOI.md directorul Centrului de Implementare a Reformelor, Iurie Ciocan, aceasta va fi o reformă a întregii administrații publice – de sus pînă jos, cu delegarea competențelor în localități.

Variantele „optimizării”

Guvernul planifică să implementeze reforma administrativ-teritorială pînă în 2019, pentru ca noile alegeri locale să aibă loc în noi condiții administrativ-teritoriale. În caz contrar, reforma administrativ-teritorială va fi înghețată pentru încă patru ani – pînă la alegerile locale din 2023. Așa sînt regulile europene.

Guvernul examinează cîteva modele ale viitoarei „optimizări” administrativ-teritoriale, iar varianta revenirii la județe nu este cea mai bună dintre ele.

Potrivit celui mai radical – așa-zisul model al țărilor baltice, în Republica Moldova ar putea rămîne 111 primării în locul celor 898 din prezent, iar unitățile administrativ-teritoriale de nivelul doi ar putea lichidate adică, în Moldova nu vor fi nici raioane, nici județe. Însă experții sînt sceptici în privința posibilității implementării acestui model în RM.

„Pentru ca acest model de împărțire administrativ-teritorială să funcționeze în Moldova, trebuie să modificăm Constituția, deoarece în ea se vorbește de existența nivelului doi de împărțire teritorială a statului, iar în prezent acest lucru este practic imposibil”, a afirmat unul dintre experții care au consultat Guvernul în problema desfășurării reformei administrativ-teritoriale, intervievat de NOI.md.

Ce-i drept, potrivit Constituției, nivelul doi al împărțirii administrativ-teritoriale a Republicii Moldova se numește „raion”. Însă în această privință există încheierea mai veche a Curții Constituționale, cînd în 1999 a fost desfășurată reforma administrativ-teritorială și se trecea la județe, Curtea Constituțională a decis că noțiunea de „județ” este identică cu cea de „raion”, prevăzută în art. 110 al Constituției, și este denumirea unităților administrativ-teritoriale de nivelul doi. Adică nu contează cum se vor numi unitățile administrativ-teritoriale de nivelul doi după noua reformă – raioane, județe, regiuni, e important ca ele să existe. De aceea, modelul țărilor baltice de împărțire administrativ-teritorială pentru Moldova nu este acceptabil.

Cel mai bun este considerat modelul „intermediar”. El prevede împărțirea țării în trei regiuni (Nord, Centru, Sud), plus Găgăuzia și municipiul Chișinău și reducere numărului primăriilor de la 898 pînă la 289. În această variantă, numărul de locuitori în primărie se va majora pînă la 6-7 mii, față de 15-20 în cazul introducerii modelului „radical”. Centrele noilor formațiuni teritoriale ar putea fi Bălțiul (Nord) și Cahulul (Sud).

Argumentele „pro”

Adepții reformei administrativ-teritoriale spun că sistemul administrativ-teritorial existent consumă prea multe mijloace. Potrivit lui Iurie Ciocan, în prezent, în Moldova doar două primării (Chișinău și Bălți) din cele 898 sînt capabile să acopere cheltuielile din veniturile acumulate. Alte opt primării acoperă cheltuielile pentru salarii. Celelalte 888 supraviețuiesc din contul subvențiilor din bugetul de stat.

„În 1999, cînd am efectuat reforma administrativ-teritorială și am introdus județele, noi am introdus normativul că primăriile se pot crea în toate localitățile care au cel puțin 1,5 mii de locuitori – pentru a avea posibilitatea de a se întreține, a spus pentru NOI.md unul dintre foștii miniștri. Însă, precum deseori se întîmplă la noi, a început promovarea locală – haideți într-un sat, cu titlu de excepție să permitem totuși crearea primăriei. În final, cu titlu de excepție, la acel moment, cam 1/3 dintre primării aveau mai puțin de 1,5 de locuitori. Iar de atunci, din cauza proceselor demografice, economice și de migrație, situația s-a înrăutățit. Și orice decentralizare s-ar efectua, oricîte competențe le-ar oferi primarilor – asemenea primării pur și simplu nu se pot întreține. În raionul Basarabeasca sînt doar 10 localități, aproape în fiecare este cîte o primărie subordonată administrației raionale. În raioanele Cantemir și Șoldănești nu există nicio bază. Oricîți bani s-ar aloca, aceştia nu sînt suficienți pentru a întreține toată această armată de primari, consilieri locali și raionali. În ce țară cu o populație de 2,5-3 milioane de oameni există circa 900 de administrații locale?

Și adepții majorării unităților administrativ-teritoriale spun că în prezent cel puțin jumătate dintre primăriile din Moldova își îndeplinesc doar rolul reprezentativ.

„Cînd ai o primărie mare – din 10-15 mii de oameni, poți acumula mijloace, să manevrezi financiar, să investești bani în infrastructură, dar nu să depinzi doar de subvențiile de la bugetul de stat – spune unul dintre interlocutorii noștri. Cît privește principalul argument al adversarilor reformei administrativ-teritoriale că oamenilor le va fi greu să meargă după certificate, atunci, de circa 90% dintre serviciile publice în viața reală avem nevoie nu mai des decît o dată – de două ori în cîțiva ani. Cît privește celelalte 10%, acestea pot fi apropiate de oameni. Există sistemul guvernării electronice, de aceea în fiecare sat sau pentru cîteva sate poate fi organizat un punct de acces la sistemul e-guvernare cu un operator, pentru ca omul să poată veni și să obțină certificatul necesar”.

Argumentele „contra”

„Dovezile în favoarea extinderii primăriilor și a independenței lor financiare pe hîrtie par a fi argumentate și frumoase, dar cum va fi în practică”, se întreabă ex-primarul or. Soroca, deputatul PCRM Elena Bodnarenko.

Potrivit ei, în Moldova, astăzi, într-adevăr, sînt primării cu mai puțin de 1,5 de locuitori, dar într-un șir de asemenea sate sînt agenți economici care arendează pămîntul și achită impozitele la timp în deplină măsură în bugetele locale, iar din contul lor primăriile pot soluționa problemele acumulate. Dar sînt și primării cu 2 mii de oameni și mai mult, unde nu există agenți economici, de aceea impozitul funciar în bugetul local este mic, se colectează timp de un an – aceste sate au probleme cu banii. Dacă asemenea localităţi sînt amplasate alături, unde trebuie să fie creată primăria extinsă – unde sînt mai mulţi locuitori sau unde situaţia financiară e mai bună?

Un alt moment: Guvernul examinează cîteva variante de extindere. În funcţie de faptul care dintre acestea va fi luat ca bază, numărul locuitorilor în cadrul unei primării ar putea fi majorat sau pînă la 6-7 mii de oameni, sau pînă la 15-20 de mii, ba chiar mai mult. În timp ce în sudul ţării satele sînt mai mari, la nord ele sînt mici sau medii.

„Aceasta înseamnă că într-o primărie din nord vor fi adunate circa 6-10 sate. Eu nu vorbesc despre faptul dacă primarul va putea vizita măcar o dată pe săptămînă fiecare sat din componenţa primăriei. Eu mă refer la faptul dacă locuitorii satului vor putea ajunge la primărie pentru a obţine documentul necesar, avînd în vedere lipsa transportului dintre localităţi. Or, nici nu e garantat că, ajungînd a destinaţie, ei vor obţine imediat acest certificat, în cazul în care primarul sau alţi angajaţi nu se vor afla pe loc”, spune Elena Bodnarenko.

Ex-primarul oraşului Soroca nu crede în promisiunile funcţionarilor că „optimizarea” administrativ-teritorială nu va afecta calitatea serviciilor prestate populaţiei: „În perioada 1999-2002 noi deja am văzut cît de «calitativ» erau prestate serviciile populaţiei şi ce se întîmpla cu satele şi oraşele noastre. Toate obiectele sociale au intrat în declin şi au fost devastate. Atunci, după crearea judeţelor, populaţia a fost îndepărtată de infrastructura regională. În domeniul sănătăţii a fost distrus sistemul vechi, instituţiile medicale locale au fost lichidate, iar oamenii ajungeau cu greu din sate pînă la spitalele judeţene. Oamenii ţin minte acest lucru, de aceea şi se opun noii „optimizări” şi se vor opune şi mai mult cînd reforma va fi lansată”.

Directorul executiv al Congresului Autorităţilor Locale din Moldova, Viorel Furdui, deşi consideră că revenirea la raioane în 2002 a fost o mare greşeală, la fel spune că Moldova deocamdată nu este pregătită de o extindere la nivel local.

„Asemenea reforme funcţionează acolo unde există o decentralizare financiară reală, unde este dezvoltată cît de cît infrastructura – sînt drumuri bune, apeducte, unde sînt dezvoltate serviciile e-guvernare la locul de trai. La noi însă, în teritorii nu există nimic din toate acestea, noi nu avem măcar o comunicare normală dintre sate, despre ce extindere a primăriei poate fi vorba? Experienţa ţărilor baltice, care ni se aduce drept exemplu, nu e potrivită pentru Republica Moldova. Moldova este foarte departe de aceste ţări – Statele Baltice, ca noi membri ai Uniunii Europene, pe timpul lor au beneficiat de investiţii majore, care au fost utilizate în infrastructură. Iar Estonia, în general, este lider în Europa în domeniul serviciilor electronice publice, iar noi ne aflăm încă la faza iniţială în acest domeniu. De aceea, la această etapă nu e cazul să ne atingem de primul nivel, adică de primării: noi deja avem o experienţă negativă cînd asemenea decizii au fost adoptate în grabă”, spune Viorel Furdui.

Potrivit lui, reforma administrativ-teritorială despre care vorbeşte Guvernul nu trebuie să înlocuiască reforma administraţiei publice locale. Membrii Congresului Puterilor Locale, care reuneşte circa 700 de primari din 898, nu sînt de acord nici cu formula Guvernului „iniţial reforma administrativ-teritorială, apoi decentralizarea”.

„Nouă ni se spune că are loc depopularea țării, primăriile mici nu au posibilitatea de a acumula mijloace, de a se întreţine şi de a manevra cu finanţele. Dar, credeţi-mă, problema nu constă în mărimea primăriilor. Dacă Strategia naţională de decentralizare ar fi fost efectuată pînă la capăt, atunci s-ar fi majorat de cîteva ori şi posibilităţile financiare ale organelor locale. La noi nu există o decentralizare financiară reală în privinţa mai multor impozite, autorităţile locale au mîinile legate: cum pot fi ele stăpîne în propriile teritorii, dacă se află mereu sub presiune – atît din partea politicienilor, cît şi din partea organelor de control? Aceste probleme urmează a fi soluţionate în primul rînd, dar nu cine cu cine trebuie comasat”, spune Viorel Furdui.

Elena Bodnarenco consideră că reforma decentralizării urmează a fi finalizată, pentru a vedea cum funcţionează primăriile în noile condiţii, care reuşesc, care nu. Şi doar după aceasta ar putea urma procesul de extindere – în jurul administraţiilor locale, care şi-au demonstrat independenţa financiară.

Despre principiul benevol şi obligatoriu

Potrivit lui Iurie Ciocan, iniţial procesul „optimizării” primăriilor va avea loc benevol, iar după lansarea oficială a reformei organelor locale – în mod obligatoriu.

„Noi dorim ca primăriile să-şi ia asupra lor iniţiativa de comasare în baza asocierii benevole. Asemenea iniţiative vor fi stimulate financiar. Este o practică europeană normală. Cred că această etapă a asocierii benevole va avea loc în 2018, în timp ce noi vom pregăti proiectele de lege pentru reforma administraţiei publice locale. Iar din 2019, aceste legi vor trebui adoptate, iar reforma va trebui lansată – dacă nu vrem să mai aşteptăm patru ani”, a menţionat Iurie Ciocan.

Despre faptul că iniţiativa de jos va fi încurajată, săptămîna trecută a comunicat premierul Pavel Filip: „Noi vom propune proiecte atractive pentru localităţi: instalarea sistemelor de canalizare, construcţia drumurilor, spitalelor etc., dar cu condiţia unificării a trei sau patru primării. Cei care vor fi de acord cu aceasta vor beneficia de aceste proiecte”, a spus prim-ministrul.

Partenerii europeni sînt gata să acorde asistenţa financiară necesară atît pentru aceste proiecte, cît şi pentru întreaga reformă a administraţiei publice din Republica Moldova.  Precum s-a comunicat anterior, pentru realizarea acesteia Uniunea Europeană ar putea aloca 50 de milioane de euro sau 1 miliard de lei. În ce condiţii, deocamdată, nu se cunoaşte.

În 2012, cînd premierul Vladimir Filat a discutat la Chişinău cu vicepreşedintele Băncii Mondiale un şir de reforme primordiale ce urmează a fi implementate de autorităţile moldovene (printre acestea era menţionată şi reforma administraţiei publice centrale şi locale), era vorba despre obţinerea creditelor. „Să contractezi credite pentru ceea ce, precum afirmă autorităţile, ar putea aduce economii, este absurd”, a opinat deputata Elena Bodnarenco, în discuție cu reporterul portalului NOI.md.

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

trimite știrea ta

Fiți coautorul nostru! Dacă aveți o știre interesantă împărtășiți-ne-o și nouă!


captcha

Întrebarea zilei Toate

load