De ce să otrăvim pădurile cu chimicale?

De ce să otrăvim pădurile cu chimicale?

La începutul lunii mai Agenţia „Moldsilva” a prelucrat pădurile cu preparate chimice împotriva dăunătorilor.


Aceste pesticide pătrund în sol şi apă, poluîndu-le pe timp îndelungat, iar din această cauză pier albinele, păsările şi animalele, care nu ştiu că nu se pot alimenta cu frunze, iarbă şi flori contaminate, timp de patru zile, precum avertizează „Moldsilva”. În consecință, obţinem un beneficiu pe termen scurt şi un prejudiciu pe termen lung, ce nu poate fi estimat. Ce-i drept, nimeni nu s-a ocupat de asta.
 
Însă, pentru a asana pădurile, nu e neapărat să utilizăm chimicale, care poluează mediu ambiant. De ce funcţionarii noştri liberali, care au condus pînă acum Agenţia „Moldsilva” şi Ministerul Mediului, nu s-au interesat de acest lucru?
 
În ce stare sînt pădurile noastre

În total, la începutul anului 2017 suprafaţa pădurilor aflate în subordinea „Moldsilva” era de 301 ha.

Potrivit Agenţiei, în urma analizei pădurilor din Moldova s-a constatat că suprafaţa totală a plantaţiilor afectate de dăunătorii defolianţi constituie 45 894 ha, dintre care 20 164 ha prezintă focare unde trebuie aplicate metode de protecţie. Pentru prevenirea extinderii acestor focare şi pentru ameliorarea stării fitosanitare a copacilor, în 2017 trebuie desfăşurată lupta împotriva dăunătorilor şi bolilor pe o suprafaţă de 6177 ha. În acest scop, în bugetul de stat pentru anul curent au fost prevăzuți 2,5 milioane de lei.

Pulverizarea pesticidelor (se folosesc două preparate – „Sumilin 25 WP” şi „Sumi-alpha 5 EC”) deasupra pădurilor se face în fiecare an. Ținînd cont de datele publicate de „Moldsilva”, în perioada 1997-2008 cea mai mare suprafaţă de focare cu dăunători în pădurile noastre a fost înregistrată în 2003 şi constituia 104,8 mii ha (o treime din păduri). Atunci au fost prelucrate din aer aproape 20% din suprafeţe, iar în medie, în perioada menţionată aproape 25% dintre suprafeţele afectate au fost stropite cu preparate chimice.

Starea sanitară a pădurilor s-a ameliorat în 2008, cînd aceste focare deja ocupau doar 17,4 mii ha. În acel an a fost efectuată o prelucrare maximă de 97%. S-ar părea că toţi dăunătorii trebuiau distruşi. Însă acest lucru nu s-a întîmplat. Deja în 2011 Agenţia „Moldsilva” din nou luptă cu dăunătorii pe o suprafaţă de 22,5 mii ha de pădure, pentru care au fost cheltuiți  5 milioane de lei.

În 2012, cu pesticide au fost prelucrate 22,5 mii ha de pădure, în 2013 – 14 mii ha, în 2014 – 31 mii ha, în 2015- 24,5 mii ha, în 2016 – 7,5 mii ha. În general, putem face concluzia că problema nu dispare, iar pentru soluţionarea ineficientă a ei se cheltuiesc milioane de lei. Totodată, cîte chimicale destinate luptei cu dăunătorii se aruncă în atmosferă?
 
Cine viciază pădurile noastre

Cei mai periculoşi şi răspîndiţi dăunători în pădurile din Republica Moldova, mai ales primăvara (cînd are loc creşterea intensă a frunzelor) sînt insectele defoliatoare ca omida păroasă a stejarului, molia verde a stejarului, cotarul brun, trombarul frunzelor de frasin, omida păroasă a dudului, viespea frunzelor de cireş, molia punctată a sălciilor, viespea frunzelor de ulm etc.

Acestea sînt urmate de insectele xilofage, aşa ca buprestidele, croitorii stejarului, gândacul scoarţei stejarului gândacul mic al scoarţei ulmului, gandacul mic al scoarţei frasinului, gîndacul mare al scoarţei frasinului, viespea de lemn etc. Acestea, de asemenea, creează propriile focare de înmulţire în masă.

Savanţii ruşi vorbesc că, deoarece pădurile sînt folosite tot mai des pentru odihna oamenilor, acest fapt limitează utilizarea chimicalelor în lupta cu dăunătorii. În opinia lor, o atenţie sporită trebuie acordată aplicării metodelor de luptă fizico-mecanice şi biologie. Este necesar de utilizat pe larg şi soiurile de arbori ce nu sînt afectaţi sau slab afectaţi de ciuperci şi insectele dăunătoare; creşterea plantaţiilor silvice rezistente la dăunători şi boli; crearea unei baze alimentare pentru hrănirea suplimentară a paraziţilor şi prădătorilor maturi, fapt ce contribuie la concentrarea lor în sectoarele necesare ale pădurii.

Cînd pădurea se protejează singură

O variantă ideală este cînd pădurile sînt plantate corect sînt pădurile mixte din soiuri silvice, adaptate la condiţiile mediului şi unele faţă de altele, pentru că plantaţiile pure (de un singur soi) sînt afectate într-o măsură mai mare de dăunători şi boli, decît cele mixte.

Precum demonstrează savanţii, aceasta se explică prin specializarea anumitor specii de insecte (totalitatea de insecte ce vieţuiesc pe o anumită suprafaţă) şi microorganisme, creată în urma evoluţiei. Fiecare specie lemnoasă are propria entomofaună dăunătoare, care prin speciile sale deteriorează anumite organe sau zone ale copacului-gazdă. În plantarea curată, din cauza abundenţei de hrană, se creează condiţii pentru înmulţirea în masă a insectelor dăunătoare. În plantaţiile mixte, entomofauna este mai diversă, dar cantitatea ei e mai mică. Aceasta se explică prin abundenţa inamicilor din lumea insectelor şi păsărilor ce găsesc condiţii mai bune de trai în plantaţiile mixte.

Dar mai este important şi ce soiuri anume sînt plantate. În fiecare an gospodăriile silvice subordonate Agenţiei „Moldsilva” creează noi suprafeţe de păduri (în 2016 – pe 4190 ha), or, se taie destul de mult lemn. Însă aceste plantaţii pot fi abordate din punct de vedere ştiinţific.

Încă în timpul sovietic erau efectuate studii ce determinau speciile de arbori ce nu sînt supuşi distrugerii sau sînt afectaţi slab de către dăunători şi boli. De exemplu, o specie de stejar este mai puţin afectată de viermele mugurelui şi molia ţigănească. Sau ulmul, cunoscut prin rezistenţa sporită la viespea de lemn; frasinul pufos şi frasinul de Pensylvania sînt mai rezistente la molia punctată faţă de frasinul comun etc.

Iată un exemplu cum are loc protecţia pădurii, în funcţie de specii – dacă într-un masiv de stejari sînt cel puţin 20% de tei, atunci asta contribuie la prevenirea apariţiei focarelor de molie ţigănească. Asta se explică prin faptul că, dacă molia se alimentează cu frunze de tei, atunci mortalitatea insectelor creşte şi se reduce fertilitatea fluturilor. De asemenea, vitalitatea acestui dăunător este redusă şi în cazul alimentaţiei cu frunze de arţar şi mesteacăn.

Un rol important în protecţia naturală a pădurilor îl joacă fitoncidele altor plante. Biologul rus Boris Tokin, în 1928 a descoperit capacitatea plantelor (a substanţelor lor volatile toxice) de a ucide bacteriile de origine vegetală şi a propus termenul de „fitoncide”. Această descoperire a servit drept bază inclusiv pentru elaborarea unor studii biologice despre imunitatea plantelor şi interacţiunea chimică a plantelor. Cu timpul a apărut şi o metodă biologică de combatere a dăunătorilor.

Cu ajutorul fitoncidelor, plantele se pot proteja singure de dăunători. Mai mult, fitoncidele unor specii de plante alungă sau ucid la o anumită etapă de dezvoltare dăunătorii altor plante. Asemenea proprietăţi au, spre exemplu, socul negru şi cînepa (în Moldova este permisă cultivarea cînepei cu conţinut redus de substanţe psihotrope). Tokin a demonstrat că plantele, cu ajutorul fitoncidelor din ele, se protejează reciproc de boli. Adică crearea unor plantaţii mixte este una dintre cele mai importante măsuri de asigurare a stabilităţii biologice a pădurilor.

Arma biologică

Geneticianul sovietic Alexandr Serebrovski a propus în 1940 pentru combaterea dăunătorilor o metodă genetică – dăunătorii sînt sterilizaţi prin metoda chimică şi în natură este plasată o cantitate mare de insecte incapabile de reproducere. După împerecherea cu masculii sterili femelele depun ouă ce nu se dezvoltă.

În Rusia este răspîndită pe larg metoda bacteriană de distrugere a dăunătorilor – se răspîndesc virusuri sau bacterii în focarele de înmulţire a insectelor, care se îmbolnăvesc şi pier. Acestea la fel sînt împrăştiate din helicoptere, ca şi chimicalele, doar că mediul ambiant nu este afectat. Acţiunea lor distrugătoare se răsfrînge doar asupra dăunătorilor, iar pentru oameni, animale şi nevertebrate nu prezintă pericol. Însă metoda bacteriană este eficientă doar în cazul cînd sînt foarte mulţi dăunători, pentru că trebuie infestată fiecare insectă.

Din metodele biologice face parte şi atragerea păsărilor în fîşiile forestiere prin instalarea hrănitoarelor. Această metodă a fost elaborată în Rusia, cu cîteva zeci de ani în urmă şi s-a recomandat foarte bine.

De asemenea, pentru combaterea dăunătorilor sînt folosiţi şi prădătorii şi paraziţii locali. În diferite ţări, în acest scop sînt create puncte ce se ocupă cu înmulţirea acestor insecte.

De exemplu, în Letonia există două laboratoare ce se ocupă cu reproducerea  ovifagelor. Larvele lor parazitează pe ouăle altor insecte: femelele depun pînă la patru ouă în ouăle insectei-gazdă. Ele iernează în stadiul de larvă în ouăle dăunătorilor. În cazul reproducerii lor artificiale, cînd sînt depistate focare ale dăunătorilor, laboratorul împrăştie ovifagele, care distrug ouăle dăunătorilor, afectînd larvele.

Pentru crearea condiţiilor favorabile şi sporirea populaţiei de entomofagi – prădători, paraziţi şi alte organisme periculoase pentru dăunători, savanţii recomandă crearea în păduri a straturilor de arbuşti. Aceasta va spori nivelul de protecţie a pădurii împotriva dăunătorilor.

Cercetătorii menţionează că la utilizarea metodelor biologice de combatere a dăunătorilor, în primul rînd, acţionează nu natura, ci un factor puternic antropogen. Adică, omul remodelează natura într-o direcţie convenabilă sie. Însă mai există şi o altă opinie – pădurea trebuie lăsate în pace, pentru că ea se va proteja singură de toate şi se va restabili rapid în urma deteriorării.

Dar astea trebuie să ni le dorim. Desigur, e mai uşor să torni pesticide din aer asupra vietăţilor din pădurile noastre, contaminînd, totodată, şi solul, şi apa pentru mulţi ani înainte.

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Adăugaţi Comentarii

captcha

trimite știrea ta

Fiți coautorul nostru! Dacă aveți o știre interesantă împărtășiți-ne-o și nouă!


captcha

Întrebarea zilei Toate

load