Istoria conspirațională a Europei: Prioratul Sionului și guvernul mondial

Istoria conspirațională a Europei: Prioratul Sionului și guvernul mondial

Veaceslav Matveev

Ordinul Sionului a creat și a distrus Ordinul Templului. Acest alogism conține misterul conspirațional al Europei medievale și contemporane.

Cînd ducele Lorenei de jos Godfrey de Bouillon IV (Godefroy de Bouillon) a creat în 1099 la Ierusalim această organizație misterioasă, el poate nici nu avea idee despre rolul semnificativ pe care îl va juca această structură în istorie.

Ormus

Pentru a înțelege unele lucruri, trebuie să facem o incursiune în istorie. Refuzînd să fie încoronat în orașul unde Iisus Hristos a fost încununat cu o coroană de spini, Godfrey nu a acceptat titlul de rege, ci titlul de baron și „Apărător al Mormîntului Domnului” (Advocatus Sancti Sepulchri). Pe de o parte, este un act de respect față de misiunea lui Hristos, dar mai există și o altă circumstanță, or, Apărătorii Mormîntului Domnului constituie un titlu aproape sacru.

Godfrey – apărătorul Mormîntului Domnului – a creat nu doar un cerc aristocratic al celor chemați să-I slujească Domnului Iisus Hristos, el crea comunitatea celor care înălțau la Iisus Hristos sîngele și dedicarea lor ancestrală. Or, în acest cerc exista legenda despre faptul că Hristos avea moștenitori, iar acești urmași au supraviețuit și au plecat în exil. Din punctul de vedere al tradiției ortodoxe, aceasta era o erezie, dar din punctul de vedere al lui Godfrey și al frăției mistice, acesta era adevărul real și realitatea dată uitării. Era o aristocrație sfîntă și divină a lumii medievale – cercul de oameni care și-au pus drept scop renașterea adevăratei tradiții a creștinismului incipient. Acesta nu era creștinismul lui Petru și Pavel. A fost creștinismul lui Hristos și Maria Magdalena, urmașilor lui Hristos, misterelor Sfintei Familii. Așa a fost creat Ordinul Sionului, numit ulterior Prioratul Sionului sau Comunitatea Sionului. Cercul lui exterior era Ordinul Templului sau templierii, creat drept o structură militarizată a apărării Sîntului Mormînt și Templului.

Cercetătorul Simon Cocs scria despre acest ordin următoarele: „Prioratul Sionului și Ordinul templierilor aveau o activitate similară în bază de competiție, ceea ce a condus la divergențe serioase și la o schismă oficială. Aceasta s-a întîmplat în 1188 la Gisors, Normandia, și a fost numit „Tăierea Ulmului”.

În „dosarele secrete” se afirmă că după ce două ordine au întrerupt relațiile între ele, templierii au continuat să acționeze deschis, obținînd tot mai multă influență în Europa sub conducerea propriilor mari magiștri, inclusiv pînă la destrămarea în 1307. În acest moment Prioratul Sionului ar fi plecat în ilegalitate, adoptînd un nou nume – Ordinul trandafirului și adevărului crucii. El a fost numit Ormus, de la cuvîntul francez „orme” – „ulm”. După toate aparențele, Ordinul a stat la baza mișcării ezoterice care mai tîrziu a intrat în istoria europeană sub denumirea de „rosicrucian”.

În opinia mea, cealaltă denumire a Ordinului Sionului – Ormus – nu este legată de traducerea din franceză. Cu siguranță, ea este legată de numele zeului suprem iranian al zoroastrismului Ahura Mazda (Ormuzd).

Elena Blavatskaia scria în articolul său „Ormuzd și Ahriman”: „Printre alegoriile religiilor mondiale nu există un tip mai profund din punct de vedere filozofic, măreț, magnific și impresionant, decît alegoria despre cele două forțe-surori în religia mazdeismului, numite Ahura Mazda și Angra Mainyu, cunoscute în forma modernizată de Ormuzd și Ahriman. Dintre aceste două emanări, „Fiii timpului nemărginit” – Zervan Akaran – care a provenit de la Principiul Suprem și Neaccesibil. Una este întruchiparea „Gîndului bun” (Vohu Mana), alta – „Gîndului rău” (Aka Mana). „Regele Luminii” sau Ahura Mazda, născut de la Lumina primordială, a creat cu ajutorul „Cuvîntului Honover” (Ahuna Vairea) o lume pură și sfîntă. Dar Angro Mainyu, deși a fost născut la fel de pur ca și fratele său, a început să-l invidieze pe fratele său și de aceea strică și deformează totul în univers și pe pămînt, creînd peste tot Păcatul și Răul”.

Bosean

Confruntarea dintre Ormuzd și Ahriman este esența dualismului etic total. El este reflectat în drapelul templierilor, care l-au preluat de la Ordinul Sionului. Acest drapel, numit Bosean, reprezintă două benzi – neagră și albă (heraldic – argintul). Fîșia albă este de două ori mai lată decît cea neagră. La baza lor stă înțelegerea duală a lumii și două principii sacre aflate în confruntare în această lume developată. Uneori, deasupra acestor două benzi era reprezentată o cruce roșie cu capete evazate – semnul cruciaților.

Culorile acestui drapel – neagră și albă – erau acceptate și înainte în sistemul heraldic medieval. Negru înseamnă „smerenie, reținere, tristețe”, probabil, partea neagră a vieții noastre și a planului nostru vital, argintul – „nobilimea gîndurilor, puritatea sufletului”, partea curată a lumii, lumina divină și inocența, ceea ce corespunde statutului Ordinului Templului (deși deseori nu și în practică).

Esența cuvîntului Bosean nu a fost stabilită definitiv, sensul aproximativ, ținînd cont de scrierea „Beauc ant”, este "mereu minunat”. Probabil, sensul este legat de cuvîntul „bous”, adică taur, ultimul fiind confirmat prin faptul că simbolul Ordinului Templului era Bafomet – în limba arabă – vițel. În orice caz, putem presupune că atît templierii, cît și membrii Comunității Sionului din orient, în urma cruciadelor s-au confruntat cu preoțimea zoroastriană a moștenirii sacre. În rezultatul acestor contacte au apărut datele interferenței, cînd o parte dintre ismaieliți – druzii – au acceptat unele elemente ale moștenirii cavalerilor, iar cruciații – unele elemente ale moștenirii sacrale ale urmașilor lui Zoroastru.

De ce avem nevoie de toate acestea

Mulți se pot întreba de ce este actuală cercetarea acestui mister, a acestui ordin secret, numit Prioratul Sionului. Desigur, nu din cauza romanului lui Dan Brown „Codul da Vinci”, care, cu siguranță, conține multe fapte și observații interesante. Ordinul ne trezește interesul prin actualitatea lui istorică și mistică. Ideile acestei frății se deosebeau radical de doctrina creștină de atunci.

Istoria Ordinului Sionului a fost ascunsă mult timp de ochii lumii. Noi știm foarte puține lucruri despre el. Ceea ce cunoaștem s-a descoperit mai tîrziu, în secolul XX. La mijlocul secolului XX Ordinul era condus de Pierre Plantard. Prioratul Sionului tindea spre readucerea pe tron a vechii dinastii a Merovingienilor, nu doar pe tron, dar pe tronul Europei Unite. Și aici apare întrebarea – cum se combină planurile Prioratului Sionului cu alte mari organizații secrete?

Totul s-a dovedit a fi foarte simplu și misterios. Există un proiect al templierilor, SUA este baza lui; există un proiect geopolitic al guvernului mondial secret și există proiectul Ordinului Sionului. Crearea unui imperiu într-o Europă Unită este planul Ordinului Sionului.

Cercetătorul rus Valeri Petrov scrie în acest sens: „Unul dintre primele și cele mai cunoscute ordine secrete a devenit Prioratul Sionului, care a contribuit substanțial la situația geopolitică a secolului XX. Scopul lui, potrivit marelui magistru, este de a păstra, ca și înainte, moștenirea Templului Ierusalimului pînă în momentul cînd va fi posibilă reîntoarcerea ei (a moștenirii) în Templu. Conform legendei, este vorba despre Sfîntul Graal – cupa din care se împărtășeau ucenicii lui Iisus și în care a fost colectat sîngele lui, și despre timpurile Regelui Solomon, care a dispărut misterios aproximativ în mileniul I î.e.n. Potrivit unor date, acest chivot cu denumiri antice, manuscrise, mereu actuale, pînă în prezent se află în Etiopia. Potrivit altora – a fost găsit și se păstrează în unul dintre ordinele oculte apropiate de guvernul mondial”:

Care e diferența

Care e diferența dintre Ordinul Sionului și Guvernul mondial? În primul rînd, acesta reprezintă doar urmașii Merovingienilor – celor care împărtășesc legenda despre Sfîntul Graal și salvarea miraculoasă a sîngelui lui Hristos. El îi reunește pe cei care se consideră purtători ai sîngelui lui Hristos, prin urmare, în special, aceștia sînt reprezentanții înaltei aristocrații a Europei și unor case regale.

În rîndul al doilea, planurile lui sînt concentrate pe continentul european și atît. Excepție fac doar Israelul (Palestina dacă privim mai larg), Rusia și Canada. Ultima – în virtutea relațiilor sale cu monarhia britanică, iar Rusia – pentru că un șir de reprezentanți ai Ordinului văd dezvoltarea Europei prin absorbția Rusiei. Aceasta este o problemă geopolitică serioasă, deoarece chiar și o parte a aristocrației engleze îi privește pe moștenitorii tronului britanic – atît pe prințul Charles, cît și pe prinții Harry și William – drept posibilii monarhi ai Rusiei, prin urmare, și ai Europei unite, posibil, cu capitala la Moscova sau Petersburg.

Puțină istorie. Ordinul, care mai este numit „Ordinul Doamna noastră din Sion” (Notre Dame de Sion), a fost atît de ascuns, încît regele Franței Filip cel Frumos nu l-a putut distruge, ci a putut doar atenta la filiala lui – Ordinul Templierilor. Multe veacuri la rînd Ordinul Sionului a fost controlat de multe mistere ale Europei. Timpul nu a secat puterile acestui ordin – el există și astăzi. E înregistrat în Franța. În departamentul francez al afacerilor interne, însă nu și-a comunicat adresa, continuîndu-și politica secretă.

Marii lui magiștri, în diferite etape ale istoriei, au fost Leonardo da Vinci, Victor Hugo, Claude Debussy, Jean Cocteau și alte personalități cunoscute. În sec. XX Ordinul a fost condus de urmașul Merovingienilor Pierre Pantard de Saint-Clari și cardinalul Lefebvre, cunoscut prin faptul că a rupt relațiile cu Vaticanul și și-a creat propria biserică catolică ultra-conservativă din Franța.

Se consideră că Ordinul Sionului se referă la dinastia Bush, ai cărei membri, potrivit legendelor familiei, provin de la urmașii regilor cehi Premysliz. Un alt lider important al Ordinului Sionului a fost urmașul casei regale austriece Otto fon Habsburg, iar apoi fiul lui Carl fon Habsburg. De numele acestor politicieni este legată ideea mișcării paneuropene. Proiectul lor era Europa națiunilor. Un al proiect – Confederația Dunăreană.

Ce doreau ei

Din planul lor făcea parte crearea Europei Unite, posibil monarhice, și aderarea Palestinei și Israelului la ea, cu capitala acestei monarhii federale la Ierusalim. Acest lucru părea real, deoarece Otto fon Habsburg era moștenitor al casei regale de la Ierusalim, creat în timpul cruciadelor Godfroy de Bouillon. Primul rege al Ierusalimului a fost fratele lui Godefroy – Balduin de Bouillon. De numele lui era legată crearea Ordinului Templului, ca filială a organizației Prioratului Sionului.

Mai tîrziu, prin dinastia ducilor de Lorena, acest titlu a trecut la familia austriacă Habsburg, care în epoca Renașterii și în epoca modernă au încercat să creeze o Europă unită. Sfîntul imperiu roman al națiunii germane, apoi și Marele Imperiu Austriac erau manifestarea pe harta lumii a ideilor Ordinului Sionului. Al doilea proiect de creare a Europei Unite a fot în sec. XX. În spatele lui stătea Otto fon Habsburg. Evenimentele din Orientul Apropiat, crearea Libanului și Israelului proeuropean a făcut parte din acest proiect.

Chiar și în prezent, unii cercetători văd în spatele coliziunilor din Siria politica developată a Sionului. Or, pentru a ajunge la granițele Israelului, este necesar un coridor. El poate trece prin Turcia, privită ca un potențial aliat al Uniunii Europene și văd posibilitatea aderării ei la comunitatea politică europeană. Apoi prin Siria – spre Liban și Israel. Acest proiect este real. El poate implementat în realitate, or, scopul final este integrarea Israelului în spațiul unic al Uniunii Europene cu capitala la Ierusalim. Și atunci lumea va fi pusă în fața faptului de a accepta un monarh mesianic cu sîngele lui Hristos și David. Sfîntul Malachia a prezis venirea unui asemenea monarh și renașterea dinastiei Sfîntului Graal și a sîngelui lui Hristos.

Sfîntul Malachia s-a născut în 1064 la Ulster, a fost un adept fervent al credinței, își petrecea zilele în rugăciuni. Cînd a vizitat Roma, însuși Papa de la Roma i-a acordat o atenție deosebită. Cronicile epocii denotă că Papa, în prezența cardinalilor, a pus mitra pe capul oaspetelui și a rostit: „Să cădeți fiecare în genunchi în fața lui! Or, acest om ne este trimis de sus, de Dumnezeu!”. Au trecut multe veacuri și Arnold de Villon a găsit manuscrisul lui Malachia, el a publicat o carte dedicată descoperirii sale „Profețiile despre papi”. În ea se vorbește despre ultimele timpuri și ultimul papă de la Roma, despre sfîrșitul greu al istoriei Romei papale, despre tragedii și distrugerea papalității.

Malachia proclamă drept slogan al celui de-al 111-lea, penultimului Papă „Triumful păcii”. Despre cel de-al 112-lea, ultimul pontific de la Roma, el spune că împărăția lui va fi scurtă și își însoțește profeția cu fraza finală: „Lumea va emite un verdict dur”.

Ceva similar a scris în renumitele sale catrene și Nostradamus: „Apoi va apare marele imperiu al lui Antihrist în domeniul Attila și oștile noului Xerxes vor fi atît de nemărginite, încît Duhul Sfînt, manifestat în paralela 48, va fi nevoit să se transfere, alungîndu-l pe josnicul Antihrist, ce a pornit război împotriva monarhului, care pe atunci era Marele Vicar al lui Iisus Hristos, împotriva Bisericii și împotriva împărăției, care va domina în vecii vecilor”.

Despre timpul domniei celui de-al 112-lea Papă, Nostradamus spune următoarele: „Sîngele comun va inunda pămîntul, oamenii vor trăi cu gurile închise și va veni imprevizibilul…”. Anume în aceste timpuri trebuia să apară Marele Monarh a cărui venire este pregătită de Ordinul Sionului.

Proiectul Marelui Monarh al Europei

Cu siguranță, de tema marelui monarh sînt interesate și organizațiile masonice, și organizațiile de genul Clubului Bilderberg. Filozoful tradiționalist rus Alexandr Dughin pătrunde și mai adînc în această problemă. În lucrarea lui „Conspirologia” el scrie: „Bilderberg a fost fondat de masonul Rettinger din ordinul Scoțian, deci înseamnă că această organizație paramasonică nu putea să nu fie influențată de masoneria scoțiană, unde, spre deosebire de „Marele Est al Franței”, temele regelui misterios, împăratului și Prințului, ca și în general, tema monarhiei în general, sînt unele de bază, atăt la nivel de doctrină, cît și la nivel de ritual”.

Pe această linie de impact al masoneriei scoțiene și a „Marelui Est al Franței” astăzi are loc confruntarea la nivel masonic. Ritul scoțian este apropiat de ideile dinastiei Stewart. Acești regi în exil, fiind liderii francmasoneriei jacobine, sînt concomitent magiștri ai Ordinului Dragonului, creat în evul mediu de ducele austriac și împăratul Sigismund. Acești masoni scoțieni sînt și unii dintre principalii actori în proiectul creării regatului Marelui Monarh al Europei. Aceste idei conspiraționale sînt legate de faptul că familia Stewart, potrivit legendelor dinastiei, purta sîngele Merovingienilor și, prin urmare, sîngele lui Hristos și David.

Fiinalizînd acest studiu, vom face o concluzie. Istoria contemporană a Europei a pășit într-o perioadă apocaliptică, în epoca manifestării definitive a actorilor geopolitici. Un rol important printre acești actori îl joacă organizațiile secrete modernizate, dar profund misterioase. Dintre acestea Ordinul Sionului este el mai influent.

Proiectul Marelui Monarh al Europei, cunoscut în Franța drept proiectul Marelui Monarh al Franței, se bazează pe legenda despre salvarea miraculoasă a Mariei Magdalena și sîngele lui Hristos. În perioada Evului Mediu timpuriu, acest sînge îl purta dinastia Merovingienilor. Carolingienii și Capetețienii ca dinastii dependente de tronul papal, au încercat să distrugă această moștenire a lui Hristos, puterea regilor – preoți Merovingieni. Parțial le-a reușit – eu i-au lipsit de putere pe Merovingieni. Dar mulți membri ai acestei dinastii au supraviețuit. În prezent, partea semnificativă a aristocrației europene își leagă proveniența de sîngele lui Hristos și moștenirea Merovingienilor.

Ordinul Sionului este bastionul acestor dinastii. Iar viitorul Europei este legat de marile proiecte ale ordinului ce s-a confruntat cu interesele oligarhiei supreme și aristocrației negre. Confruntarea dintre Macron și Marine le Pen în Franța este polarizarea conștientă a opiniei publice. Scopul ei este să nu le ofere posibilitatea reprezentanților Ordinului Sionului să ajungă la putere. Ceva similar s-a întîmplat și în alte țări ale Europei. Cum se va încheia această luptă – e o mare întrebare, dar resursele Ordinului Sionului nu sînt epuizate și viitoarele coliziuni ale politicii europene, cu siguranță, vor fi inspirate de această comunitate secretă, care, probabil, va reuși să pună bazele tronul Marelui monarh al Europei. Iar acesta va fi începutul Întîmpinării Domnului, întîmpinării viitorului Mîntuitor și a celor care îl vor întîmpina. Lumea așteaptă Marea venire a Domnului, care va fi un răspuns al forțelor divine luminoase la provocările satanice ale contemporaneității.

Ați găsit eroarea în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Adăugaţi Comentarii

captcha

Întrebarea zilei Toate

load