Transnistria stiri: 1356
Eurovision stiri: 497

„Eu nu mă tem de moarte. Eu ştiu că aceasta e o uşă spre altă lume”

15 apr. 2017,, 10:30   Societate
30889 8

Mărturiile senzaţionale ale fizicianului Vladimir Efremov, care a revenit ca prin minune de pe lumea cealaltă.

Constructorul şef al Biroului de Construcţii „Impuls” Vladimir Efremov a murit spontan. A început să tuşească, s-a aşezat pe divan şi a tăcut. Rudele, iniţial, nu au înţeles că s-a întîmplat ceva îngrozitor.

S-au gîndit că s-a aşezat să se odihnească. Natalia a fost prima care şi-a revenit, zgîlţîindu-și fratele de umăr:

— Volodea, ce e cu tine?

Efremov s-a lăsat neputincios pe o parte. Natalia a încercat să-i palpeze pulsul. Inima nu-i bătea! Ea a început să-i facă respiraţie artificială, dar fratele ei nu respira.


Natalia, care este medic, ştia că şansele de salvare se reduc cu fiecare minut. A încercat să-i „pornească” inima cu ajutorul masajului. Era pe sfîrșite al optulea minut, cînd a simţit în palmele ei un impuls. Inima a reînceput să bată. Vladimir a început să respire.

— E viu! l-a cuprins sora. Noi am crezut că ai murit, că gata, e sfîrşitul!

— Nu există sfîrşit, a şoptit Vladimir. Acolo tot e viaţă. Dar alta. Mai bună…

Vladimir a descris detaliat momentele trăite în timpul morţii clinice. Mărturiile lui nu au preţ. Este primul studiu al vieţii de după moarte efectuat de un savant care și-a trăit moartea. Vladimir Efremov şi-a publicat observaţiile în revista „Naucino-tehniceskie vedomosti Sankt-Peterburksckogo gosudarstvennogo tehniceskogo universiteta” (Noutăţile tehnico-ştiinţifice al Universităţii Tehnice din Sankt Petersburg), iar ulterior a relatat despre ele la un congres ştiinţific.

Trecerea

Raportul lui despre viaţa de după moarte a devenit o senzaţie.

— Nu poţi inventa aşa ceva! a declarat profesorul Anatoli Smirnov, preşedintele Clubului Internaţional al Savanţilor.

Reputaţia lui Vladimir Efremov în cercurile ştiinţifice este impecabilă.

El este un mare specialist în domeniul intelectului artificial, a activat în cadrul Biroului de Construcţii „Impuls”. A participat la lansarea în Cosmos a lui Gagarin, a participat la elaborarea sistemelor moderne de rachete. Colectivul lui a obţinut de patru ori Premiul de Stat.

— Pînă la moartea clinică mă consideram un ateist absolut, relatează Vladimir Efremov. Credeam doar în fapte. Toate discuţiile privind viaţa de apoi le consideram un „opiu religios”. Să fiu sincer, niciodată nu m-am gîndit la moarte. Eram atît de ocupat la serviciu, suficient pentru 10 vieţi. Nu aveam timp să mă tratez, inima mă supăra, bronşita cronică, alte boli.

Pe 12 martie, acasă la sora Natalia, am avut un acces de tuse. Am simţit că mă sufoc. Plămînii nu mă ascultau, am încercat să respir – nu am putut! Corpul a devenit moale, inima s-a oprit. Din plămîni a ieşit ultima răsuflare. Mi-a trecut prin gînd că aceasta e ultima secundă din viaţa mea.

Dar conştiinţa nu ştiu de ce nu s-a deconectat. Dintr-odată, am simţit o stare de imponderabilitate. Nu mă durea nimic: nici gîtul, nici inima, nici stomacul. Atît de confortabil mă simţeam doar în copilărie. Dar cu mine erau toate simţurile şi amintirile. Eu zburam undeva printr-o ţeavă imensă. Senzaţia de zbor mi s-a părut cunoscută, am simţit ceva similar în somn. Am încercat să încetinesc zborul, prin gînd, să schimb direcţia. Am reuşit! Nu aveam frică. Doar fericire. Am încercat să analizez cele întîmplate. Concluziile au venit imediat. Lumea în care am ajuns există. Eu gîndesc, prin urmare, exist. Şi gîndirea mea are o proprietate cauzală, dacă ea poate schimba direcţia şi viteza zborului meu.

Ţeava

— Totul era proaspăt, colorat şi interesant, continuă Vladimir Efremov. Conştientul meu funcţiona altfel decît înainte. El cuprindea totul, nu exista nici timp, nici distanţe. Savuram lumea înconjurătoare. Ea era parcă strînsă într-o ţeavă. Nu vedeam soarele, peste tot era o lumină uniformă, fără umbre. Pe pereţii țevii se vedeau nişte structuri neuniforme, ca un relief. Nu puteam determina unde e susul, unde e josul.

Am încercat să memorizez locul deasupra căruia zburam. Semăna cu nişte munţi.

Landşaftul l-am memorizat fără probleme, volumul memoriei mele era infinit. Am încercat să revin în locul deasupra căruia am zburat deja, închipuindu-mi-l. Am reuşit! Semăna cu o teleportare.

Televizorul

— Mi-a venit o idee năstruşnică, îşi continuă povestirea Efremov. În ce măsură pot influenţa asupra mediului înconjurător? Oare pot reveni în trecut? Mi-am închipuit vechiul televizor stricat din apartamentul meu. Şi l-am văzut dintr-odată din toate părţile. Eu ştiam despre el totul. Cum şi unde a fost asamblat. Ştiam de unde a fost dobîndită roca din care au fost topite metalele utilizate în construcţie. Ştiam şi cine a topit metalul. Ştiam că acela e căsătorit şi că are probleme cu soacra. Vedeam totul ce e legat de acest televizor global, conştientizînd fiecare detaliu. Şi ştiam exact ce element nu funcţiona. Apoi cînd m-au reanimat, am schimbat acel tranzistor T-350 şi televizorul a început să funcţioneze…

Era o senzaţie a puterii absolute a gîndului. Biroul nostru de construcţii încerca timp de doi ani să soluţioneze o problemă legată de rachete. Şi brusc, imaginîndu-mi această construcţie, am văzut problema din toate unghiurile. Şi algoritmul a apărut de la sine.

Apoi eu l-am scris şi l-am implementat.

Dumnezeu

Faptul că el nu e singur pe acea lume Efremov l-a înţeles treptat.

— Interacţiunea mea informaţională cu atmosfera din jur, treptat, îşi pierdea caracterul unilateral, relatează Efremov. La întrebarea formulată de mine, în conştiinţa mea apărea răspunsul. Iniţial, asemenea răspunsuri erau percepute drept un rezultat firesc al gîndirii. Dar informaţia pe care o primeam a început să iasă dincolo de limitele cunoştinţelor pe care le aveam în viaţă. Cunoştinţele obţinute în acea conductă depăşeau bagajul meu anterior!

Eu am înţeles că mă conduce Cineva atotcuprinzător, ce nu are limite. Şi El are posibilităţi nelimitate, este atotputernic şi plin de dragoste. Acest subiect nevăzut, dar simţit de mine făcea totul ca să nu mă sperie. Eu am înţeles că El îmi arăta fenomenele şi problemele în toate relaţiile cauză-efect. Eu nu-L vedeam, dar îl simţeam foarte acut. Şi ştiam că e Dumnezeu …

Brusc, am observat că ceva mă împiedică. Eram tras afară ca un morcov din pămînt. Nu voiam să revin, totul era bine. Apoi totul a clipit şi am văzut chipul surorii mele. Ea era speriată, iar eu mă luminam de bucurie …

Comparaţia

În lucrările sale ştiinţifice, Efremov a descris lumea de dincolo în termeni matematici şi fizici. În acest articol am încercat să renunţăm la formule şi noţiuni complicate.

— Dle Vladimir, cu ce poate fi comparată lumea în care aţi ajuns după moarte?

— Orice comparaţie va fi incorectă. Procesele de acolo nu sînt lineare, ca la noi, ele nu sînt extinse în timp. Ele au loc concomitent în toate direcţiile. Obiectele „pe lumea cealaltă” sînt prezentate sub forma unor blocuri informaţionale al căror conţinut este determinat de locul şi proprietăţile lor. Totul şi toate se află într-o legătură cauză-efect. Obiectele şi proprietăţile sînt unite într-o structură informaţională unică, în care totul funcţionează după legile stabilite de subiectul principal – adică de Dumnezeu. El poate crea, modifica sau şterge orice obiecte, proprietăţi, procese, inclusiv mersul timpului.

— Cît de liber este acolo omul în acţiunile, gîndurile, sufletul său?

— Omul ca sursă de informaţie, de asemenea, poate influenţa obiectele în domeniile accesibile lui. La dorinţa mea se schimba relieful „ţevii”, apăreau obiecte de pe Pămînt.

— Seamănă cu filmele „Solaris” şi „Matrix”…

— Şi cu un joc imens de calculator. Dar ambele lumi, a noastră şi cea de dincolo, sînt reale. Ele interacţionează mereu una cu alta, deşi sînt separate şi formează un sistem intelectual global administrat de Dumnezeu.

Lumea noastră e mai simplă, ea are o structură dură de constante ce asigură inalienabilitatea legilor naturii, iar evenimentul de legătură este timpul.

În lumea de dincolo, asemenea constante nu există deloc sau numărul lor este mai mic şi ele se pot schimba. La temelia acestei lumi stau formaţiuni informaţionale ce conţin o totalitate de proprietăţi cunoscute şi necunoscute ale obiectelor materiale, în lipsa totală a obiectelor. Aşa cum pe Pămînt se întîmplă la modelarea calculatoarelor. Eu am înţeles că omul vede acolo ceea ce vrea să vadă. De aceea, descrierile lumii de dincolo de către oamenii care au trăit moartea diferă. Un creştin exemplar vede Raiul, un păcătos – Infernul…

Pentru mine moartea a fost o bucurie de nedescris, incomparabilă cu nimic de pe Pămînt. Nici chiar dragostea faţă de o femeie nu se compară cu ce am trăit acolo – nimic…

Biblia

Vladimir Efremov a citit Sfînta Scriptură deja după reînvierea sa. Şi a găsit confirmări pentru experienţa sa şi gîndurile sale despre esenţa lumii.

— În Evanghelia de la Ioan se spune că „La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvîntul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”, citează Biblia Efremov. Oare asta nu este o aluzie că în Sfînta Scriptură sub „cuvînt” se presupune că se află un fel de sens global informaţional, ce include întreg conţinutul?

Experienţa obţinută în cealaltă viaţă a fost aplicată de Efremov la revenire. Soluţiile multor probleme complicate cu care se confrunta în viaţa de pe Pămînt au fost aduse de el de acolo.

— Gîndirea tuturor oamenilor are proprietatea cauzalității, spune Vladimir Efremov. Dar sînt puţini care bănuiesc acest lucru. Pentru a nu-și dăuna sie şi altora, trebuie urmate normele religioase ale vieţii. Cărţile sfinte sînt dictate de Creator, ele sînt tehnica securităţii omenirii…

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?