Cimitirul Armenesc: ai stat în mormînt – acum lasă-i și pe alții

Cimitirul Armenesc: ai stat în mormînt – acum lasă-i și pe alții

Marina Prodius

Conducerea Cimitirului Central (ortodox) a plasat pe morminte anunţuri cu rugămintea către rudele de gradul întîi să se adreseze la administraţie în următoarele şase luni, pentru a decide soarta osemintelor celor apropiaţi.

În caz contrar, mormintele vechi, neîngrijite vor putea fi utilizate din nou. Societatea civilă s-a indignat şi consideră că astfel ar putea fi puse în pericol monumentele de pe morminte, ce prezintă valoare istorică şi artistică. Administraţia cimitirului dă asigurări că toate acestea sînt nişte speculaţii. Totodată, experţii au recunoscut că vechile morminte sînt distruse fără mare gălăgie şi sînt convinşi că „arhiva” sub cerul liber nu trebuie distrusă.

Locul pentru cetăţenii de onoare

Chişinăul are deja peste 580 de ani şi în această perioadă el s-a schimbat mult. Dacă aţi şti că astăzi acolo unde sînt construite case, clădiri, drumuri, cîndva erau cimitire. Este foarte greu să ne închipuim, dar nici nu dorim să credem, ce s-ar fi întîmplat cu Chişinăul dacă toate cimitirele ar fi fost lăsate intacte pînă în zilele noastre. În prezent, pe teritoriul Chişinăului s-au păstrat 11 cimitire, care ocupă circa 140 ha de pămînt. La cimitirul Central, numit în popor Armenesc, liniştea şi pacea nicidecum nu se instaurează.

Cimitirul Central din capitală, care are peste 200 de ani, poate povesti multe din istoria oraşului şi, desigur, despre oamenii care au trăit acolo. Aici sînt înhumate osemintele conducătorilor bisericeşti, feudalilor, intelectualilor, şi nu doar moldoveni. Peste 12 mii de morminte sînt amplasate pe 12 ha de pămînt.

Totodată, aici sînt înhumate multe personalităţi marcante din Moldova contemporană, precum poetul Grigore Vieru, sculptorul, graficianul, pictorul Alexandru Plămădeală, autorul imnului Moldovei, Alexie Mateevici, fondatorul primului spital de boli infecţioase din Moldova, Toma Ciorbă, dirijorul, violonistul şi compozitorul, artistul poporului URSS Serghei Lunchevici, solistul ansamblului „Joc” Pavel Andreicenco, compozitorul Petre Teodorovici (anume sub patronajul lui, Filip Kirkorov şi-a înregistrat primul disc la firma „Melodia”). Aici sînt îngropaţi prinţul sîrb Alexis Karagheorghevici, prietenul prinţului Gheorgi Alexandrovici Gulak-Artemovski; familia Krupenski (cîndva Lenin numea acest meleag „Gubernia Krupensky”). Tot aici se află osemintele a peste 40 de generali ai Armatei Ruse (Ţariste).

Unele pietre funerare pot fi considerate adevărate opere de artă. Acestea sînt un fel de exponate de muzeu. Cu anii, în locul mormintelor vechi au fost ridicate panteonuri de lux, deşi fără gust, la care nici nu au visat urmaşii domnitorilor, nobililor şi boierilor. Dar nu trebuie să negăm faptul că cele mai multe morminte sînt lăsate de izbelişte. La Cimitirul Armenesc odihnesc nu doar oameni bogaţi şi vestiţi, dar şi unii daţi uitării.

Data exactă a creării necropolei nu se ştie. Pe cel mai vechi mormînt care s-a păstrat este data de 1777. Dar se consideră că cimitirul a fost creat în 1811, unde peste 11 ani a fost înălţată Biserica Episcopală. În 1859 cimitirul a fost îngrădit cu un perete. Nu toţi ţin minte că alături de cimitirul armenesc era şi un cimitir luteran, amplasat pe locul cinematografului „Gaudeamus” (acolo se afla cavoul lui Bernardazzi) şi cimitirul ortodocşilor de rit vechi – în zona Memorialului Gloriei Militare. Ele nu s-au păstrat. Dar şi Cimitirul Central a ajuns pînă în zilele noastre în variantă „redusă”.

Conform art. 1.6 din Regulamentul privind funcţionarea cimitirelor din Chişinău, la Cimitirul Central, care se consideră cel mai onorabil, pot fi înhumate persoane decorate cu ordine militare şi de muncă – Ordinul Republicii, Ordinul lui Ştefan cel Mare – sau distincţii similare din fosta URSS. De asemenea, aici pot fi îngropate rude de gradul I. Dar chiar şi pentru ei nu sînt suficiente locuri de veci.

Doar afaceri, nimic personal

Problema deficitului locurilor pentru înhumare există demult. Circuitul înhumărilor are loc nu primul an şi chiar nu primul secol. Încă în 1906, la şedinţa Dumei Orăşeneşti din Chişinău se vorbea despre transferarea cimitirului în sectorul Rîşcani, pentru care era nevoie de foarte multe mijloace […]. Autorităţile au recunoscut că în cimitir într-adevăr e strîmt, iar mai departe de centru este loc suficient şi, fiind folosit corect terenul, poate servi zeci de ani.

Au fost şi dintre cei care nu erau de acord. În special, protoiereul N. Laşkov vorbea despre fapte ruşinoase. Preotul a invocat cazuri „cînd, săpînd morminte, erau rupte în bucăţi cadavre care încă nu erau descompuse; cînd sub fundamentele, cavourile familiale erau săpate gropi şi acolo erau înhumaţi decedaţii; cînd originarii din alte gubernii, care au ales să trăiască în Chişinău îl rugau să fie înmormîntaţi oriunde, dar nu în cimitirul nostru, unde nu puteai fi sigur că osemintele se vor odihni în linişte”. El spunea că în niciun cimitir nu aveau loc asemenea orori ca la Cimitirul Central şi totul pentru că acesta a devenit un capitol de venit. Cimitirul trebuia închis demult, pentru că era supraaglomerat. Dar nimeni nu a făcut acest lucru pentru că nimeni nu avea interesul.

În urma dezbaterilor Duma a hotărît: să subvenţioneze în mărime de 945 de ruble 20 de copeici creditul necesar pentru amenajarea cimitirului pe moşia Rîşcani. A trecut mai mult de o sută de ani, dar nimic nu s-a schimbat.

„Această situaţie de la Cimitirul Central durează mai bine de un veac, spune etnologul Iurii Şveţ. Dar, ca şi acum, afacerile din cimitire atunci înfloreau şi nu a fost inventat nimici eficient. Şi acum nu se întîmplă nimic nou, vechile morminte sînt distruse fără gălăgie şi fără a fi reflectate în presă. Decizia în privinţa acestui cimitir (şi alte cimitire vechi din oraş) urmează a fi cardinală – interdicţia pentru noi înhumări şi transformarea lor în muzee în cerul liber, ce sînt în realitate. Altfel, vechile pietre funerare vor fi demontate, mormintele deshumate, iar istoria noastră va sărăci.

Fără interzicerea noilor înhumări acest lucru este imposibil. Varianta cu selectarea unui număr de monumente care vor fi atribuite după niște criterii încă inexistente la cele ocrotite și cu valoare istorică nu va funcționa. Acest lucru nu funcționează nici cu clădirile protejate din oraș, dar cu atît mai mult cu niște monumente din spatele cimitirului. Chișinăul are nevoie stringentă de un crematoriu. Mentalitatea e diferită, dar clienți cu siguranță vor fi”.

Președintele fracțiunii comuniștilor și a celor fără partid din Consiliul municipal Chișinău (CMC), Vasilii Chirtoca, nu susține ideea construcției unui crematoriu. „Conform tradițiilor noastre, corpul trebuie îngropat în pămînt, susține consilierul. Aici există un sens religios și filozofic adînc. Pentru că la noi există tradiția de înhumare, dacă în următorii 20 de ani vom utiliza încă cîteva hectare de pămînt, nu e strașnic. Totodată, are sens să începem discuțiile cu Biserica privind posibilitatea înhumării în curțile caselor, unde este loc. Ți-ai îngropat o rudă apropiată și ai sădit un copac la mormîntul lui, ca amintire. De ce nu?”

Una dintre metodele conservării mormintelor din cimitirul Armenesc, ce prezintă valoare istorică, este, în opinia lui Vasilii Chirtoca, întocmirea unui registru și includerea în lista monumentelor de importanță locală. Cimitirului i se poate conferi statutul de cimitir istorico-memorial doar după interzicerea noilor înhumări.

Veșnică pomenire?

Jurnalista Svetlana Derevșcikova i-a chemat pe locuitorii orașului să nu fie indiferenți față de această temă. „Noi nu am apărat nici denumirile străzilor, nici monumentele istorice, nici locurile memorabile, nici trotuarele, nici aleile, nici parcurile, nici copacii, care acum sînt tăiați. A rămas ultimul bastion – mormintele”, a scris ea pe o rețea de socializare.

Potrivit ei, există riscul că ar putea distruse ireversibil pietrele funerare, monumentele și cavourile – ultima dovadă că Chișinăul a fost și oraș rusesc. Acolo sînt înhumați nobil basarabeni, ofițeri, orășeni de onoare… și dacă nu se vor găsi rudele lor timp de jumătate de an, atunci ei sînt sortiți să moară a doua oară și să-și piardă dreptul la amintirea că ei au trăit cîndva în acest oraș. Administrația cimitirului dorește ca pentru aceste monumente să fie răscumpărate și a propus să le răscumpere.

„Aceste monumente fac parte din spațiul cultural-istoric rus. Acești oameni sînt îngropați conform ritualului ortodox. De aceea, eu propun să ne adresăm Bisericii Ortodoxe Ruse cu rugămintea de a le răscumpăra, de a prelua aceste monumente în proprietatea noastră. Sper că administrația cimitirului nu va refuza să îndeplinească această rugăminte, dacă aceasta va veni din partea Patriarhului Kirill. Totul trebuie înregistrat legal, confirmat notarial, pentru ca acest document să fie definitiv și niciun schwonder din Chișinău să nu se poată apropia de aceste monumente. Iar în paralel, să începem colectarea mijloacelor de la noi, chișinăuienii, care ar fi folosite pentru răscumpărarea acestor pietre funerare – cu transmiterea lor ulterioară Bisericii Ortodoxe Ruse”, a scris Derevșcikova, menționînd că aceasta este doar una dintre idei.
 
Morminte comune?
 
Directorul interimar al ÎM „Combinatul Servicii Funerare”, Ludmila Boțan, a menționat că știrea că la Cimitirul Armenesc ar putea fi distruse mormintele ce prezintă importanță istorică a fost interpretată eronat.
 
„Eu mi-am îngropat părinții într-un mormînt și nu e nimic strașnic, consideră Boțan. Dar oare nu e un sacrilegiu să lăsăm doar morminte pe teritoriul Moldovei și că nu avem loc pentru producție și construcția caselor sau să folosim solul fertil pentru plantare? Sau propuneți să demolăm casele? Există hotărîrea Guvernului RM nr. 1072 din 1998 privind aprobarea Regulamentului privind cimitirele, unde e scris clar că o familie are dreptul să rezerve cel mult trei locuri pentru înhumare și se recomandă construcția cavourilor pentru a nu se extinde. Într-o zi Chișinăul se va confrunta cu problema că nu vor ajunge locuri pentru înmormîntare. Noi dorim să extindem Cimitirul „Sf. Lazăr”, dar nouă nu ni se permite. Vrem să facem reînhumări, nici asta nu ni se permite. Dacă nu vom face înmormîntări timp de două zile, atunci 60 de sicrie vor rămîne în stradă. Eu nu știu cine a difuzat informația că vor fi distruse monumentele istorice. Au fost plasate anunțuri cu rugămintea față de rudele de gradul I să se adreseze la administrația Cimitirului pentru a autoriza și a păstra mormintele. Ele au fost plasate mai aproape de intrare și au fost adresate tuturor.
 
Trebuie să găsim un mecanism pentru a stabili ce mormînte se consideră istorice și să creăm un registru al monumentelor. Dar noi nu putem extinde cimitirul la nesfîrșit, trebuie să folosim rațional pămîntul. Totodată, nu toate cele 12 mii de morminte din Cimitirul Central sînt istorice. Mormintele ce prezintă valoare le vom păstra, iar pe celelalte le vom folosi pentru reînhumare, așa cum se face în mai multe țări ale lumii”.

„Fracțiunea socialiștilor nu susține ideea reînhumării, pentru că asta contravine valorilor noastre, spune consilierul PSRM Vitalie Mucan. Despre deficitul de locuri se vorbește demult, dar aceste probleme trebuie soluționate în comun în Consiliul municipal. Din cîte știm, reînhumarea nu este legală. O propunere în acest sens a parvenit de la „Combinatul de servicii funerare”, dar noi am respins-o. Pe ce se bazează ei acum, de ce această temă a revenit în discuții, nu știm. Din partea Consiliului municipal nu a existat o asemenea hotărîre. Ei nu pot face nimic fără un act legislativ, în caz contrar, vor fi implicate organele de drept”.
 
Arhivă sub cerul liber
 
Șeful Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, consilierul municipal Ion Ștefîrță a presupus că cei care au bani, se consideră VIP, vor să rezerve locuri bune la Cimitirul Central. Iar inițiativa administrației Cimitirului este ilegală. Potrivit art. 22 Cod penal, profanarea mormintelor și pietrelor funerare se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 pînă la 850 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul societății de la 180 pînă la 240 de ore sau cu închisoarea pe un termen de pînă la 1 an.

„Da, sînt morminte neîngrijite și abandonate, continuă Ion Ștefîrță. Dar eu m-am adresat către administrația Cimitirului cu rugămintea de a stopa această inițiativă și de a găsi altă soluție, să nu fie demolate vechile morminte. Ce rude pot fi, dacă mormîntul este din 1940? Mulți au plecat, iar alții nu sînt în viață. Mi s-a argumentat că asemenea practică există și în Europa. Sînt de acord că trebuie să facem ordine în cimitire, la mormintele celor decedați, care au rude, dar și statul nu trebuie să stea într-o parte. Autoritățile trebuie să participe la acest proces. Există Legea privind protecția monumentelor (art.42), ce prevede că statul alocă bani pentru întreținerea acestor zone. Altfel, noi vom repeta greșeala din anii 1950, cînd au fost distruse mormintele arhitectului Alexandr Bernardazzi, primarului de Chișinău Karl Schmidt și baronului Alexandr Stewart, care a pus bazele muzeologiei în Moldova.

Toți vor avea loc la cimitir. Noi nu trebuie să procedăm așa cu istoria noastră. Pentru mine Cimitirul Central din Chișinău este o arhivă sub cerul liber, unde sînt morminte vechi, pe care le putem considera parte a istoriei Moldovei. În pericol se află și mormintele din cimitirul armeano-polonez, și din cel evreiesc. Trebuie să acordăm atenție tuturor cimitirelor vechi, care trebuie protejate și restaurate.

Cimitirul poate obține statut de patrimoniu istorico-cultural, dar el și așa se află în partea istorică a Chișinăului și trebuie protejat în mod automat. De aceea, el trebuie păstrat, iar pentru asta este nevoie de sume mari, dar, din păcate, cei care le au îl distrug. Noi trebuie să fim mai modești pe lumea asta. Uneori te întrebi, dar într-adevăr sîntem egali cu toții în fața morții?”, s-a întrebat retoric șeful Agenției.

„În spatele acestei istorii stă Primăria, care dă indicații și stabilește tarifele pentru servicii, a relatat o sursă sub protecția anonimatului. Cu ei trebuie să luptăm. „Combinatul de servicii funerare” este doar un executor, care execută ordine. Iată unde circulă bani mari, iar administrația, inclusiv directorul necropolei, nu are vină. Ce li se spune, aceea fac”.
 
Liniște din contul morților

Potrivit datelor ÎS „Combinatul Servicii Funerare”, numărul mormintelor abandonate în cimitirele din Chișinău constituie circa 35%. Iar dacă ele nu prezintă valoare istorică și nu vor fi îngrijite, fără achitarea taxei timp de 20 de ani, atunci ele vor putea fi utilizate pentru înhumarea repetată. Potrivit Regulamentului privind funcționarea cimitirelor, înhumarea repetată se permite doar după 15 ani de la ultima înmormîntare (perioada cimitirelor) în locurile neîngrijite și abandonate.

Menționăm că tariful anual pentru îngrijirea mormîntului este de 120 de lei. O sursă familiarizată cu problema a declarat, sub protecția anonimatului, că pentru un cetățean suma de 120 de lei este mare, iar unii oameni trebuie să îngrijească nu unul, ci cîteva morminte. Ce să mai spunem de pensionari? Totodată, sursa a atras atenția asupra faptului că nu există diferență semnificativă între salubrizarea cimitirului cu 7 lei și cu 120 de lei. Totodată, doar 7-10% dintre rude achită taxa. Desigur, e mai ușor să reînhumezi osemintele mormîntului așezat decît să îngrijești cîteva morminte, dar cel mai important – e mai rentabil. Teritoriul este mic, de aceea, din el scot tot ce pot.

„Mormintele nu sînt îngrijite, dimpotrivă, ele sînt distruse intenționat și totul pentru a elibera locul prețios, spune poeta, președinta Asociației Scriitorilor Ruși din Moldova, Olesea Rudeaghina. În afară de faptul ce ei cer pentru autorizarea mormintelor 4 mii de lei, iar eu am trei și asta e scump pentru familia mea, acolo se petrec lucruri odioase. Inițial, pe mormîntul vărului a fost strivit gardul, care era scund și modest. Se vede că a trecut un tractor peste el. Cînd m-am revoltat, mi s-a comunicat că vor fi scoase toate gardurile, deoarece nu e comod pentru înmormîntări.

Apoi mi s-a spus că la mormîntul vărului este prea mult loc. Acum, acolo nu este gard. Ne-am adresat la conducerea Combinatului, argumentul lor este – „pentru a fi mai multe locuri”. Dar de ce să strici, să calci mormîntul fără gard? Totodată, vărul meu nu are rude vii în Moldova. Tatăl lui, care trăiește la Sankt Petersburg, mi-a făcut procură că acest loc ne este rezervat pe 20 de ani, iar eu a trebuit să demonstrez timp îndelungat că noi sîntem rude. Dar peste 20 de ani aceeași problemă va apărea la copiii mei. Ei vor trebui să-și ceară dreptul asupra acestui mormînt. De asemenea, anul trecut, pe mormîntul unchiului meu a fost tăiat gardul, instalat încă în anul 1966. Noi nu ne-am mai dus să clarificăm acest incident. Toamna a murit mama mea, iar eu am îngropat-o în acest mormînt. Dar administrația Cimitirului s-a împotrivit pînă cînd eu nu am spus că ea este lucrător emerit al culturii.

Ei examinează mormintele vechi, le verifică, strică. Dacă nimeni nu reacționează, ei continuă să distrugă. Vă închipuiți ce va fi cu mormintele artiștilor poporului Alexandrov și Tamara Alioșina. Ei nu au pe nimeni. Cine trebuie să le autorizeze? Mai este mormîntul campionului lumii la lupte clasice Ivan Zaikin, amplasat în cartierul 18. Cine va plăti pentru el, dacă nu are rude?

Și în Italia sînt cartiere istorice ale cimitirelor. Oamenii plătesc ca să vină, să vadă, să citească epitafele, să privească chipurile oamenilor plecați acum 100 de ani, iar la noi toate acestea vor fi distruse. Potrivit administrației, vor fi scoase toate gardurile de pe morminte, ceea ce e greu de crezut. Se pare că ei găsesc oameni care nu se pot «bate» cu ei, iar de pe mormintele rudelor acestora sînt scoase îngrădirile. Iar unde sînt îngropați bandiții și stau garduri din fontă pe veacuri, acestea, desigur, nu vor fi atinse. Această problemă trebuie discutată, pentru că la Cimitirul Armenesc domnește fărădelegea, iar cineva se îmbogățește pe nevoia altuia. Oamenii au obosit că trebuie să lupte pentru lucruri elementare”, spune Rudeaghina.

O persoană care cunoaște subiectul a declarat pentru NOI.md că monumentele din cimitire sînt distruse și de vandali. „Sînt niște oameni neadecvați, sataniști, cu care e imposibil de discutat. Înțelegeți ce suprafață ocupă Cimitirul Central și Cimitirul „Sf. Lazăr” de pe str. Doina și cîți oameni trebuie angajați să păzească, să mențină ordinea! Dar nimeni nu va fi de acord să lucreze 24 de ore nici pentru toți banii din lume. Vă închipuiți cît de periculos este să lucrezi noaptea în cimitir? Chiar dacă veți prinde vandalii în flagrant, cine garantează că nu veți fi lovit cu un obiect greu în cap?”, se întreabă interlocutorul.

Fie ca sufletele să se odihnească în pace

Preotul Maxim Melinti a amintit că anul trecut la fel au fost discuții despre faptul că în Cimitirul „Sf. Lazăr” din Chișinău nu sînt locuri pentru înmormîntare. Primăria a propus sau achiziționarea cîtorva hectare de pămînt și extinderea Cimitirului pînă la Grătiești, sau nivelarea mormintelor vechi și neîngrijite, pentru care nu a fost achitată taxa anuală, pentru a săpa noi gropi în locul lor.

„Eu cred că este un sacrilegiu să folosești sau să distrugi mormintele doar pentru faptul că nimeni nu le îngrijește, că nu au stăpîn, spune Melinti. Nu e omenește, nu e creștinește. Oricum este un loc sfînt, o parte dintre frații și surorile noastre. Cu atît mai mult cu cît acolo sînt îngropați un șir de predecesori iluștri inclusiv preoți. Biserica le-ar putea lua sub ocrotirea sa, prelua șefia asupra acestei probleme și coordona soluționarea problemei. Subiectul trebuie examinat multilateral, cu atragerea nu doar a autorităților publice locale. Și Biserica poate și trebuie să participe la soluționarea acestei probleme”.

Secretarul de presă al Mitropoliei Moldovei, Vadim Cheibaș, a căzut de acord că „mormintele oamenilor iluștri trebuie păstrate”. El a promis să ofere un răspuns mai detaliat în scris, dar, din păcate, la momentul publicării materialului, nu am primit răspuns, iar la telefon a nu a mai fost de găsit.

„Problema deficitului locurilor pentru înmormîntare trebuie soluționat administrativ, continuă Maxim Melinti. Nu e o problemă cînd într-o groapă sînt înhumați soț și soție, rude apropiate. E altceva – mentalitatea moldovenilor. Noi ne-am obișnuit să construim pietre funerare mari, scumpe, să organizăm șezători în ziua pomenirii, să vizităm mormintele rudelor și să organizăm mese mari în cimitire – este o profanare a credinței și a decedaților. Acest lucru trebuie explicat oamenilor, iar dacă nu reușim să aducem acest lucru la mintea concetățenilor, atunci trebuie luate măsuri la nivel legislativ. De asemenea, nu trebuie instalate mese și scaune mari în cimitir. Atunci, probabil, „Combinatul de Servicii Funerare” va obține mai multe locuri libere pentru înhumare”.

De menționat că, recent, la ședința Comisiei pentru arhitectură, construcție și relații funciare a Consiliului municipal Chișinău a fost examinat un proiect de hotărîre privind extinderea Cimitirului „Sf. Lazăr”. Acesta prevede majorarea teritoriului cu 37 ha de pămînt, aflat în limitele administrative ale comunei Grătiești. În calitate de compensații în urma pierderii a 37 ha, se propune susținerea financiară a proiectelor propuse de administrația locală. Proiectul urmează a fi examinat și aprobat de Consiliul municipal Chișinău și Consiliul comunei Grătiești.
 

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Comentarii Adăugați un comentariu1 comentariu

Таракан 9 apr. 12:14

Румынское посольство и 16-тиэтажка рядом стоят на еврейском кладбище.

Mai multe

Adăugaţi Comentarii

captcha

trimite știrea ta

Fiți coautorul nostru! Dacă aveți o știre interesantă împărtășiți-ne-o și nouă!


captcha

Întrebarea zilei Toate

load