Patimi după imunitatea parlamentară

Ion Munteanu

Pe 30 martie Parlamentul a adoptat în prima lectură proiectul de lege privind anularea imunității parlamentare, însă le va ajunge oare curaj aleșilor poporului să renunțe la imunitate și nu vor avea de suferit din cauza aceasta politicienii din opoziție?

Jocurile cu electoratul

Tema anulării imunității parlamentare este exploatată în Moldova cu regularitate, mai ales în ajunul campaniilor electorale și altor evenimente politice importante. De data aceasta, în opinia experților, inițiativa este îndreptată spre îmbunătățirea ratingului partidelor de guvernămînt în ajunul alegerilor parlamentare, care, cel mai probabil, vor avea loc în 2018. Deputata Maria Postoico a menționat în cadrul ședinței Parlamentului că „asemenea inițiativă este examinată a patta oară și de fiecare dată acest lucru se întîmplă în ajunul alegerilor”.

Proiectul prevede modificarea art. 70 din Constituție, în care se spune că deputatul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat, cu excepția cazurilor de reținere în flagrant delict, și tras la răspundere judiciară fără acordul organului legislativ, obținut după audierea acestui deputat. Totodată, în Constituție se menține prevederea potrivit căreia deputatul nu poate fi supus urmăririi sau tras la răspundere pentru viziunile sale.

Potrivit logicii acestei legi, imunitatea ce-i apără pe aleșii poporului de urmărire penală și administrativă este considerată una dintre garanțiile principale ale securității lor și le oferă posibilitatea de a rămîne independenți în opinii și fapte. În afara deputaților, față de care acționează „modul special al jurisprudenței”, se referă șeful statului, toate categoriile de judecători, auditorii Curții de Conturi și în unele cazuri și alte persoane. Legea le oferă o protecție sigură de acțiunile operative și de anchetă.

Actualul regulament al organului legislativ prevede că votul privind ridicarea imunității deputaților este secret. Chestiunea privind transmiterea sau netransmiterea colegului său organelor de drept parlamentarii o decid întotdeauna prin majoritate simplă.

Ultima acțiune privind anularea imunității se explică prin dorința de a se opune corupției și „asigurarea egalității tuturor cetățenilor în fața legii, indiferent ce funcție ocupă ei”. Politicienii aflați la putere își anunță intenția de a renunța benevol la imunitate. Adică toți trebuie să fie egalați în drepturi, indiferent de statutul lor.

Mulți experți au calificat aceste acțiuni drept populism curat. „De ce ar avea nevoie de imunitate cei care se află la putere?”, se întreabă Igor Boțan. El susține că există anumite dubii că autorii acestei inițiative ar fi renunțat la imunitate dacă s-ar fi aflat în opoziție și nu ar dispune de pîrgjile de influență asupra organelor respective.

„Ai săi” nu sînt turnați procurorilor

Procuratura Generală, care este inițiatoarea anulării imunității parlamentare, cheamă mereu la nepolitizarea temei imunității. Însă „conotația politică” a cererii procurorului general de fiecare dată devine, previzibil, o temă de discuții aprinse. De regulă, deputații nu-i toarnă „pe ai săi” organelor de drept, autorizînd urmărirea doar față de parlamentarii din opoziție.

Într-o clipă își pot pierde imunitatea cei care, într-un anumit moment, au încetat să mai fie „de-al său” și a pierdut susținerea parlamentară. Astfel, în octombrie 2015, liderul liberal-democraților, ex-premierul Vlad Filat, cu 70 de voturi ale deputaților, a fost lipsit de imunitate parlamentară, fiind suspectat de corupție pasivă în proporții deosebit de mari, abuz de putere, precum și complicitate la furtul miliardelor din sistemul bancar al Moldovei.

Problema a fost soluționată după audierea demersului procurorului general și a examinării în comisia numiri și imunități. Deputații PLDM au contestat verdictul Parlamentului la Curtea Constituțională, insistînd că în cadrul procedurii a fost încălcată prezumpția nevinovăției, iar votul nu a fost secret, așa cum cere regulamentul. Însă judecătorii au ajuns la concluzia că decizia a fost emisă în strictă conformitate cu Constituția și reflectă voința politică a majorității deputaților.

Totodată, precum menționează experții, într-o oare care măsură indignarea PLDM a fost justificată, deoarece legea nu trebuie aplicată selectiv. Istoria deputatului Valeriu Guma, condamnat în România pentru corupție, a arătat că în cazuri „speciale” autoritățile nu se grăbesc să elibereze parlamentul nici de colegii care au fost condamnați. Amintim că, sub presiunea societății civile și a presei, pe fundalul inacțiunii Procuraturii Generale, Guma a fost nevoit să renunțe din proprie inițiativă la mandatul de deputat.

Potrivit informației Procuraturii Generale, din 2001 organele de drept au expediat în Parlament aproape treizeci de demersuri privind ridicarea imunității deputaților. În unele demersuri figurau cîțiva deputați. În afară de Vlad Filat, absolut toate demersurile se refereau la deputații din opoziție.

Cea mai mare rezonanță, se pare, l-a avut demersul procurorului general privind ridicarea imunității liderului PCRM, Vladimir Voronin, care a figurat în dosarul penal privind neglijența în serviciu manifestată în cadrul dezordinilor în masă din aprilie 2009. Drept răspuns la atacurile împotriva lui Voronin, comuniștii au insistat în repetate rînduri asupra ridicării imunității lui Mihai Ghimpu în dosarul privind uzurparea puterii de stat în perioada aflării sale în postul de președinte interimar, însă au rămas neauziți.

În Moldova, lideri după numărul lipsirii de imunitate parlamentară sînt ex-deputații Iurie Roșca, Ștefan Secăreanu și Vlad Cubreacov – deputații au încercat de cinci ori să-i lipsească de imunitate pe fiecare dintre ei. Ultima dată Roșca a fost lipsit de imunitate în 2005, pentru tragere la răspundere administrativă pentru organizarea acțiunilor ilegale de protest.

Apoi, de imunitate au fost lipsiți reprezentanții Alianței „Moldova Noastră” Ion Ciontoloi și Serafim Urechean. În 2006 i-a fost ridicată imunitatea colegului lor de fracțiune, ex-primarului orașului Hîncești Vasile Colța, care a fost reținut la PTF „Albița-Leușeni” pentru contrabanda cu țigări. El tot e un fel de recordman. Potrivit procuraturii, Colța figurează în cinci dosare penale privind încălcările comise în timpul activității în calitate de primar, inclusiv era acuzat de abuz de serviciu și delapidări în proporții deosebit de mari, săvîrtșite prin intermediul unei firme, la care soția lui deținea acțiuni.

Pur și simplu să anuleze, nu vor reuși

Discuțiile privind renunțarea definitivă în Moldova la imunitatea parlamentară continuă demult. Această idee capătă susținere în rîndul moldovenilor, iată de ce ea este reanimată cel mai des anume în scopuri politice. Totodată, majoritatea țărilor europene consideră că imunitatea parlamentară este un element necesar al statutului alesului poporului, care asigură independența lui și posibilitatea de a-și exercita competențele fără a ține cont de relațiile cu puterea sau organele de drept.

Practic, în toate țările Uniunii Sovietice este destul de complicat să reții un parlamentar. Excepție fac doar cîteva state, în care deputatul nu are imunitate împotriva reținerii și arestării – Olanda, Irlanda, Malta și Cipru. Totodată, în Irlanda deputatul nu poate fi reținut în clădirea parlamentului, în drum spre sau dinspre legislativ (totuși, asupra reținerii pentru trădare de patrie sau încălcarea ordinii publice această interdicție nu se răsfrînge). În Belgia și Luxemburg imunitatea deputatului este valabilă doar pe perioada sesiunii parlamentare. În alte țări instituția imunității parlamentare există, deși în diferite forme.

- Nu putem afirma că anularea totală a imunității parlamentare ne va apropia de Europa, menționează unul dintre experții noștri. E, cel puțin, o exagerare. E altceva că instituția imunității parlamentare în Moldova poate fi modernizată. Cei care pledează azi pentru anularea oricăror forme de imunitate ar putea studia experiența soluționării acestei probleme de către democrațiile europene și introduce modificările respective în legislația moldovenească.

Potrivit interlocutorului nostru, în lectura a doua va fi extrem de dificil de colectat numărul necesar de votul pentru a anula imunitatea deputaților. Dacă în prima lectură proiectele constituționale se aprobă printr-o majoritate simplă, atunci în lectura a doua și a treia va fi nevoie de 68 de voturi. Între timp, socialiștii, comuniștii și deputatul neafiliat Valeriu Ghilețchi, în cadrul audierilor parlamentare, s-au pronunțat împotriva proiectului de lege.

Opoziția se teme de represiuni

Potrivit adversarilor ideii anulării imunității parlamentare, lipsirea de acest statut special le-ar putea dăuna deputaților. Pentru ca anularea imunității să funcționeze corect, ea trebuie să fie punctuală. Lichidarea totală a imunității însă îi va lipsi pe deputați de posibilitatea de a-și informa corect și obiectiv alegătorii. Puterea executivă are suficiente pîrghii pentru a provoca fabricarea dosarelor penale, urmăriri penale și arestări.

În actuala instabilitate politică totul ar putea degenera. Sub pretextul luptei anticorupție, anularea imunității va permite inspirarea dosarelor față de oponenții politici. Există riscul ca în asemenea condiții lupta pentru putere să fie mascată sub lupta anticorupție. Asemenea precedente deja au fost în Moldova.

Acesta este unul dintre motivele pentru care proiectul privind anularea imunității parlamentare a fost supus criticii din partea opoziției. Reprezentanții acesteia consideră că autoritățile doresc să obțină încă un instrument de presiune asupra oponenților pentru intimidare și represiuni. Formațiunile politice parlamentare de opoziție văd în imunitate o protecție sigură de abuzuri din partea partidelor de guvernămînt.

Precum a declarat deputatul PSRM Grigore Novac, asemenea inițiative vor putea fi discutate doar atunci cînd Moldova va deveni un stat de drept cu adevărat. „Asemenea mecanisme de protecție a membrilor parlamentului există în multe țări democratice, inclusiv în Germania, Italia, Franța, Japonia și alte țări unde funcționează imunitatea parlamentară. În Moldova însă anularea imunității deputaților înseamnă înarmarea organelor de drept cu o bîtă politică împotriva opoziției”, susține deputatul.