Integrare europeană în stil armenesc

Integrare europeană în stil armenesc
Xenia Florea

Săptămîna trecută Armenia şi Uniunea Europeană au parafat (au aprobat în prealabil) Acordul privind parteneriatul atotcuprinzător şi extins – un nou tratat-cadru în locul Acordului de asociere, la care Erevanul a renunţat în 2013.

Este un exemplu cum trebuie să-ţi aperi piaţa.

Varianta armeană a acordului de asociere cu UE, la fel ca şi Acordul de asociere semnat în 2014 la Chişinău, conţine două părţi – politică şi economică. Dar dacă partea politică în varianta armenească este prezentată practic în totalitate, cu excepţia unui şir de rezerve privind politica externă, apărare şi securitate, care ar putea intra în contradicţie cu angajamentele Armeniei în cadrul Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) sau a relaţiilor bilaterale dintre Erevan şi Moscova, atunci componenta economică a fost scurtată semnificativ. În Acordul dintre Erevan şi Bruxelles lipseşte prevederea ce vizează aderarea Armeniei la Zona de Comerţ Liber cu Uniunea Europeană: Armenia va continua să beneficieze de regimul de preferinţe comerciale GSP+, despre care mulţi experţi politici şi economici din Moldova îşi amintesc şi acum cu nostalgie. Precum a declarat la sfîrşitul septămînii trecute în cadrul dezbaterilor organizate de fondul Konrad Adenauer, preşedintele Consiliului de administraţie al partidului „Mişcarea naţională armenească”, Ararat Zurabean, Ucraina, un stat puternic, a încercat să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană şi priviţi ce soartă a avut. Pentru Armenia, firavă, acest fapt ar putea fi distrugător.

Cum Armenia a mers pe „altă cale”

Iniţial Armenia a mers pe aceeaşi cale de integrare europeană ca şi Republica Moldova. În vara anului 2010 au fost lansate negocierile privind calitatea de membru asociat al Uniunii Europene, ce trebuiau să se finalizeze cu semnarea Acordului de asociere şi de liber schimb.

Se preconiza că Armenia va parafa acest document în noiembrie 2013, în cadrul Summitului de la Vilnius a „Parteneriatului Estic” – împreună cu Moldova şi Georgia. Însă cu două luni înainte de acest eveniment, Erevanul şi-a anunţat intenţia de a adera la Uniunea Vamală şi de a participa la integrarea eurasiatică: fiind îngrijorată de poziţiile sale în regiune, Moscova a exercitat presiuni asupra Armeniei, folosind pîrghiile economice şi politice de influenţă asupra Erevanului.  

Trei ani mai tîrziu, preşedintele Armeniei, Serj Sargsyan, a declarat: „Dacă noi nu am fi aderat la Comunitatea Economică Eurasiatică, atunci tendinţe negative ar fi fost mai multe”. Despre faptul că „dacă nu ar fi existat calitatea de membru al Uniunii Economice Eurasiatice, atunci situaţia economică în Armenia ar fi fost mai proastă”, a menţionat recent şi vicepremierul, ministrul Integrării Economice Internaţionale și Reforme al Armeniei, Vace Gabrielean.

Adepţii integrării europene din Moldova vorbesc cu regularitate despre faptul că orice pas în stînga sau în dreapta pe calea integrării europene comportă un şir de consecinţe negative. Pentru neascultare şi rebeliune Bruxellesul ar putea pedepsi cu renunţarea la acordarea ajutorului financiar sau prin sistarea/anularea regimului fără vize. Prin aceasta funcționarii își explică și pasivitatea la semnarea textului „tip” al Acordului de asociere cu Uniunea Europeană, aceleași argumente sînt aduse și drept răspuns la inițiativa președintelui de a iniția negocieri cu Bruxelles-ul privind revizuirea părții economice, neavantajoase pentru Moldova, a actualului acord de asociere.

Însă experiența armenească a negocierilor cu UE arată că, dacă își doresc foarte tare, atunci negociatorii naționali pot apăra interesele politice și economice ale țărilor sale și „determina” Bruxelles-ul la anumite cedări.

În prima etapă după anunțarea integrării eurasiatice, Erevanul într-adevăr a fost nevoit să se confrunte cu presiune din partea funcționarilor europeni și cu reducerea finanțării UE.

Cînd în toamna anului 2013 Armenia a refuzat să parafeze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană în legătură cu apariția „noilor obligații internaționale”, UE imediat și-a sistat unele programe. De exemplu, programele Twinning, în cadrul cărora erau alocate mijloace generoase pentru reforma structurilor de stat și a legislației și apropierea lor de standardele europene. Concomitent, funcționarii și experții europeni au început să bombardeze Erevanul cu declarații precum că, dacă Armenia nu va semna Acordul de asociere, Uniunea Europeană își va pierde interesul față de ea pentru mult timp.

Însă „timeout”-ul  în relațiile dintre Erevan și Bruxelles nu a durat mult timp – pînă în toamna anului 2014, cînd au fost reluate contactele. Și deja în octombrie 2015 Consiliul Uniunii Europene, în cadrul ședinței de la Luxembourg la nivelul miniștrilor de externe a abilitat Comisia Europeană să înceapă negocierile cu partea armeană privind noul acord atotcuprinzător Armenia-UE. Iar anul 2016 a devenit unul record după mărimea asistenței financiare oferite de UE Armeniei: volumul total al injectărilor financiare de la UE pentru contribuția la dezvoltarea republicii a constituit anul trecut 62 de milioane de euro.

Experții armeni spun că, refuzînd în 2013 să semneze Acordul de asociere și să adere la Zona de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, Armenia a avut doar de cîștigat. Ea a „supraviețuit” cea mai tensionată etapă a confruntării politice dintre Moscova și Bruxelles și nu s-a lăsat atrasă în reglările de conturi geopolitice din cauza crizei ucrainene – ca, de exemplu, Moldova. Și-au majorat exportul în Rusia și alte țări ale Uniunii Economice Eurasiatice, fără a pierde, totodată, celelalte piețe externe. Și iată acum au obținut cedări la negocierile privind un nou acord-cadru cu UE, pe care nu le-ar fi putut obține în timpul crizei din 2013.
 
Dividendele de pe urma a două „integrări”

Refuzînd în septembrie 2013 să se asocieze cu Uniunea Europeană și anunțînd despre intenția de a adera la Uniunea Vamală, Armenia a obținut imediat de la Moscova o reducere substanțială la gazele rusești. În locul celor 270 de dolari pentru o mie de metri cubi (în Republica Moldova prețul de achiziție a gazelor la acel moment constituia în medie 380 de dolari), armenii au început să plătească pentru gazele rusești 189 de dolari. Adică Armenia a început să primească gaz la prețurile interne rusești.

În 2016 Rusia a livrat Armeniei gaze la prețul de 165 de dolari pentru o mie de metri cubi, iar pentru 2017 a fost stabilit un tarif de 150 de dolari, fapt ce a permis reducerea din 1 ianuarie a tarifului pentru consumatorii interni.

Armenia a devenit membru al Uniunii Economice Eurasiatice (UEEA) pe 2 ianuarie 2015. Aceasta a aderat la UEEA în condiții speciale: în afară de prețurile relativ joase la gazul importat din FR, țara a obținut anularea taxelor de import la produsele petroliere și diamante brute, fapt ce-i permite să economisească aproape 200 de milioane de dolari. Totodată, circa 880 de denumiri ale mărfurilor importate au fost excluse din lista taxelor vamale majorate pînă în anul 2022.

Potrivit colaboratorului științific al Institutului Caucazului Grant Mikaelean, dacă în 2014-2016 exportul Republicii Moldova în țările CSI s-a redus cu 56%, iar în alte țări a crescut cu doar 3%, atunci în cazul Armeniei reducerea exportului în țările CSI a fost de doar 1,6%, iar creșterea exportului în celelalte țări a constituit 25%. Cum s-ar spune, simțiți diferența. Și cine e mai deștept după asta?

Pe de altă parte, refuzul Erevanului de a se apropia de Uniunea Europeană în aceleași condiții ca și Moldova, Ucraina sau Georgia și aderarea Armeniei la Uniunea Economică Eurasiatică i-a determinat și pe funcționarii europeni să-și impulsioneze activitatea. Erevanului i s-au propus oportunități ale colaborării reciproc avantajoase în domeniile ce se află în afara controlului UEEA.

În 2015 Armenia a aderat la programul UE COSME, ce sporește competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii (Moldova a aderat la acest program în 2014). În 2016, Armenia a început să participe la programul UE „Orizont 202” pentru știință și inovații ce îi oferă avantaje în domeniul științei. În noiembrie 2016 a fost anunțată lansarea negocierilor cu Bruxelles-ul privind aderarea țării la Acordul privind spațiul aerian unic, fapt ce, după cum speră Erevanul, va permite reducerea substanțială a tarifelor la transportul aerian. În prezent au loc negocieri active privind liberalizarea regimului de vize: 24 din 28 de țări membre ale Uniunii Europene deja au aprobat simplificarea regimului de vize pentru cetățenii armeni.

Adică Armenia – stat-membru al altei structuri integraționiste (Uniunea Economică Eurasiatică) – nu doar a obținut o atitudine preferențială a Bruxelles-ului, dar și a obținut de la UE practic același set de „morcovi” ca și Republica Moldova, care, „în numele integrării europene”, a acceptat docil toate condițiile Bruxelles-ului la semnarea Acordului de asociere, a intrat în relații de dependență cu UE și a pierdut conștient piața rusească.

Pe calea armenească

„Armenii au procedat foarte rațional. Ei și-au putut proteja piața de concurența neloială din partea producătorilor europeni, ceea ce nu au putut, dar nici nu au încercat să facă funcționarii noștri în timp ce negociau și semnau Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană”, a declarat pentru NOI.md doctorul în economie Mihail Poisic.

Experții moldoveni, deja de trei ani, calculează avantajele și dezavantajele țării în Zona de Liber Schimb cu UE, participarea la care Armenia a evitat-o cu succes. Deocamdată, sînt mai multe dezavantaje.

„După ce a început să funcționeze Zona de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, timp de doi ani la rînd, exportul nostru în UE s-a redus cu 0,4% în septembrie-decembrie 2014 și cu 2,3% în 2015. Iar rezultatele anului 2016 au arătat o creștere a exportului în UE cu 9,4% pe fundalul scăderii catastrofale a livrărilor în Federația Rusă și țările SCI. Omului neinformat i se creează iluzia că exportul în Uniunea Europeană, într-adevăr, începe să crească și că crearea zonei de liber schimb, în sfîrșit, dă roade. Dar haideți să examinăm structura acestui export”, propune Mihail Poisic.

Jumătate din exportul moldovenesc în Uniunea Europeană este producția in lohn, fabricată în baza documentației beneficiarilor europeni cu o valoare adăugată mică. Împreună cu reexportul (gaz lichefiat, păcură etc.) aceasta reprezintă 2/3 din volumul total al exportului în Uniunea Europeană. Reiese că produsul „curat” fabricat în RM constituie doar o treime din exportul nostru în Europa. Totodată, 2/3 constituie materie primă primitivă: grîu, floarea-soarelui, nuci, cereale, leguminoase, 1,3 – patru poziții comerciale de producție locală – ulei de floarea-soarelui, suc concentrat, vin și zahăr. „Despre ce creștere a exportului în Uniunea Europeană poate fi vorba? ”, se întreabă Mihail Poisic.

Potrivit expertului, comerțul liber între Moldova și Uniunea Europeană este o utopie. RM nu poate concura la egal cu producătorii europeni.

„Producția noastră în Europa este necompetitivă. În Moldova subvențiile în agricultură constituie cel mult 20 de euro la hectar, iar în țările Uniunii Europene – 250-350 de euro, ba chiar mai mult, nemaivorbind de faptul că ei au plecat departe din punct de vedere tehnologic. Uniunea Europeană cheltuiește pînă la o treime din bugetul anual pentru susținerea sectorului agrar. Anual UE alocă sime enorme pentru plățile directe fermierilor, pentru intervenții sau susținerea prețurilor la unele produse agricole. Moldova importă carne de pasăre din Uniunea Europeană la prețul de 50-60 de cenți pentru un kilogram – ce producător local va ține piept acestor prețuri? Ei au posibilitatea să stabilească prețuri de dumping și ei o fac, distrugînd producătorii locali. Degrabă, noi ca și bulgarii, vom uita gustul roșiilor noastre. Despre ce comerț liber și concurență poate fi vorba, dacă Moldova și Uniunea Europeană chiar de la bun început nu sînt parteneri egali?”, a afirmat Mihai Poisic.

În opinia lui, pentru a nu pierde definitiv producătorii, Republica Moldova trebuie să meargă pe calea armenească și să-și protejeze piața revenind la cote și restricții. „Precum a menționat președintele, noi avem nevoie de un comerț liber asimetric aprofundat, dar nu de comerț liber cu Uniunea Europeană. pentru Moldova ar fi bine să obțină revizuirea părții economice a Acordului de asociere și să revină la condițiile regimului asimetric”, a conchis expertul.

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Comentarii Adăugați un comentariu11 comentari

Gheorghe 5 apr. 09:53

Для Сергея 2 apr. 14:49, который пишет "Займитесь самообразованием,полезно." ; - А не может Сережа объяснить "не(само)образованным&quo t;, кто такие ЧерчЕль, БисмОрГ (из его ВЫСОКО(САМО)ОБРАЗОВАННОГО текста...).

Gheorghe 5 apr. 09:46

"Ucraina, un stat puternic, a încercat să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană şi priviţi ce soartă a avut.", zice cucoana... Dar tace mâlc despre faptul, că această soartă i-a organzat-o "sora" Rusia...

Сергей 2 apr. 14:49

"У стран нет друзей,у стран есть интересы."Г Шрёдер экс .канцлер Германии. Народ у нас полит и эконом.Неграмотный . Поэтому и получается такая ерунда. Верят в лапшу. Читайте полит и эконом свободы. Читайте Пиркенса экономические киллеры.Может откроется истина. Читайте Черчеля ,Бисморга ,Рузвельта -"Если народу не обещать светлого будущего, он начнёт просить светлого настоящего.И еще этим диванным здесь коменты строчащим. Займитесь самообразованием,полезно.

Ваня 31 mar. 14:38

Известно что, армянская диаспора(в отличие от молдавской строительно-
царано-додонской диаспоры) имеет большое влияние на российскую
экономическую и внешнию политику(Лавров, то ара).Несмотря на двухстороннее "стеснение",армянски м политикам удается защищать интересы своего народа,не то что молдо-румынский этнос.

Ivan 31 mar. 08:42

Pentru politicienii nostri de la guvernare principalul sunt banii oferiti de UE, care mai apoi sunt cu iscusinta furati si nici de cum " principiile si valorile" cu care ei se lauda pe la toate colturile, iar noi ca prostii credem in asa basme.

unu 31 mar. 06:53

Propaganda in actiune! Atentie!

Luati o harta si vedeti unde se afla Armenia. Ei sunt intre Turcia si Rusia. Si sint "iubiti" de amindoua tarile! Daca nu se supun azerii la adapostul Rusiei tabarasc pe ei. Armenii NU AU ALTA SANSA.
Pentru noi este cu totul alta situatie! Avem Europa de partea noastra si cit de cit Ucraina ne apara de Rusia.
Mai trebuie sa ne aparam singuri de unii dintre noi... cu mintile spalate.
Trebuie sa incepem sa nu-i mai lasam pe altii sa gindeasca pentru noi.

Vladimir 30 mar. 16:44

Что ему объяснять он же чокана


Ольга 30 mar. 15:39

Может позиция этого журналиста и про-российская,но и Ваша тоже ясно какая. Для сведения: Армения не имеет общей границы с Россией.

русский 30 mar. 15:37

так ваши за гранды подпишут че угодно..ну ведь соглашение явно не в пользу молдовы..даже тупица это понимает а правитеьство нет...хотя знают они все..плевать на страну-свой карман ближе

My daci 30 mar. 14:55

Вот армяне молодцы!Умеют решать все вопросы через ЗАДнюю сторону. В смысле не ординарно.Не точто наши румунские депутаты-только воровать и родиной торговать.

Mai multe

Adăugaţi Comentarii

captcha

trimite știrea ta

Fiți coautorul nostru! Dacă aveți o știre interesantă împărtășiți-ne-o și nouă!


captcha

Întrebarea zilei Toate

load