Vocea diasporei

Călătorie de-a lungul rîului Nistru: de la Soroca pînă la Nimereuca (Slideshow)

Călătorie de-a lungul rîului Nistru: de la Soroca pînă la Nimereuca (Slideshow)

Dacă priviți fragmentul hărții Google din albumul nostru foto, veți vedea, în primul rînd, principalele puncte ale traseului, iar în al doilea rînd, vă îndemnăm să atrageți atenție asupra sinuozității neobișnuite a rîului Nistru pe această porțiune. Anume acest ultim fapt a fost crucial atunci cînd ne-am planificat călătoria, mai ales, pentru că ceva mai devreme chiar această porțiune a rîului nu am fotografiat-o și nu am inclus-o în publicația despre rîul Nistru de la compartimentului respectiv − Rîurile.

Vom începe însă totuși nu cu Nistrul, ci cu cîteva cuvinte despre aceea ce am văzut în drum spre Soroca. În primul rînd, trebuie să menționăm autostrada excelentă, complet reconstruită − M2, care este astăzi una model pentru Republica Moldova. Au fost finisate complet lucrările de marcare rutieră, instalate toate semnele rutiere de-a lungul autostrăzii, precum și stații la intersecțiile cu drumurile care duc spre satele din apropiere. Au fost reparate gardurile de protecție deteriorate din sate, înlocuite ledurile furate și sparte, dar și indicatoarele căzute. Acum, trecînd prin sate cu automobilul, atragi atenția asupra faptului că și satele însele s-au făcut mult mai frumoase, fiind aduse, în ordine, cel puțin de-a lungul traseului.

În plus, am văzut consecințele unei secete severe care a lovit țara în această vară. Putem spune că a fost complet compromisă recolta de floarea-soarelui, au fost grav afectate lanurile de porumb, nici recolta de mere nu va fi prea bogată, iar merele coapte în acest an, în mod evident, nu vor corespunde standardelor. Iată așa o prefață. Apoi am intrat în Soroca. Aici ne-a interesat, desigur, cetatea renovată, lucrările de restaurare ale căreia au fost finalizate încă în luna mai. În ziua sosirii noastre, cetatea era încuiată, dar am făcut o mulțime de fotografii ale exteriorului acesteia, pe care le veți găsi în albumul foto. În afară de faptul că a fost renovată cetatea, a fost amenajat și parcul din jur, unde a fost construit un nou teren de joacă pentru copii. Am vizitat, de asemenea, puntea de observație de lîngă Lumînarea Recunoștintei, unde am făcut o serie de fotografii ale Nistrului la Soroca. Apoi am pornit la drum de-a lungul malului Nistrului. Nu am putut să nu trecem pe la cunoscutul încă din secolul al 18-lea izvor, situat nu departe de Lumînarea Recunoștinței. Aici totul este ca odinioară, izvorul e plin cu apă, apa este rece, curată și gustoasă.

Trebuie să vă spunem din start că am călătorit nu pe autostrăzi, ci pe drumuri de țară, de-a lungul malului drept al Nistrului. Din călătoriile nostre riverane trecute, am învățat bine regula – acolo unde este rîu, cu siguranță e și drum.

Primele noastre opriri și filmări ale rîului și împrejurimilor le-am început deja mai jos de Soroca, la meandrul din apropierea satului Trifăuți. De aici se deschid vederi spectaculoase ale rîului și dealurilor de sus de Soroca, cu Lumînarea Recunoștinței înălțîndu-se pe unul dintre acestea (Stînca Bechirov), care a devenit o adevărată carte de vizită a orașului Soroca.

Primul sat de pe traseul nostru − Trifăuți. Este un sat mic cu o populație de 1005 de locuitori (2004), aproape 99% dintre ei sînt moldoveni. Nu am avut ca scop să explorăm tot satul, am realizat doar cîteva fotografii ale caselor, bisericii, străzilor, în schimb, am acordat o atenție deosebită împrejurimilor satului, în special, acelora de-a lungul rîului Nistru. Iar rîul este aici surprinzător de pitoresc, foarte lat aici, fiind marginit de maluri abrupte în partea ucraineană. Pe rîu sînt o mulțime de insule mici și mari acoperite cu pădure și arbuști. Am mai observat aici o mulțime de păsări care își au cuiburile pe aceste insulițe. Aici sînt și rațe, și lișițe, și lebede albe, care vin în vizită al doilea an consecutiv. Trebuie să vă spunem, din start, că lebede în aval sînt chiar foarte multe și că acestea se adună în stoluri mari. Cît despre rîu trebuie să menționăm că în ciuda secetei, nivelul apei în Nistru este destul de mare, apa fiind foarte curată. Cîmpurile de coastă arata și ele bine, mai ales, acelea care sînt udate de proprietari. Dar urmele secetei sînt vizibile aici, este suficient doar să vă îndepărtați de malul rîului.

Următorul punct al itinerariului nostru a fost satul Vasilcău (2522 de persoane, mai mult de 99% dintre ei sînt moldoveni). Aici am filmat o mulțime de case, curți, străzi, monumentul în memoria victimelor celui de-Al Doilea Război Mondial, o Casă de Cultură imensă, însă principala atracție a satului este frumoasa biserica de un alb imaculat, situată pe deal, în centrul satului, cu o curte frumoasă și bine îngrijită. Un sat foarte frumos și confortabil, deși și aici există o mulțime de case abandonate și mulți dintre săteni l-au părăsit, plecînd la muncă. Nu mai puțin frumos este Nistrul în apropierea satului. Și aici, pe rîu, există multe insulițe, ceea ce uimește varietatea mare de pasări de apă, stabilite aici și printre ele ies în evidență stolurile de lebede albe. Aceste pasări coexistă pașnic cu gîștele domestice, însă stolurilre de păsări sălbatice și domestice se țin la distanță unele de celelalte, fără să se amestece unele cu altele, păstrînd permanent o anumită distanță. Tot aici, pe malul Nistrului, am făcut un popas și am servit cîte o gustare, ca apoi să ne continuăm călătoria pe cursul inferior al rîului.

Satul Slobozia-Vărăncău l-am străbătut pe la marginea acestuia, făcînd cîteva fotografii, în schimb, în apropierea satului am făcut poze ale spectaculoasei văi a rîului, marginită pe dreapta de creste calcaroase, acoperite cu ravene și grohotișuri. Și aici peste tot pot fi văzute urmele secetei.

Ca apoi să ne apropiem, în sfîrșit, de meandrul brusc al rîului Nistru din apropierea satului Vărăncău (1714 de locuitori, 97% dintre care sînt moldoveni), unde rîul face un viraj de aproape 180 de grade. Satul este situat pe un deal, sus de rîu. Impresionează malul abrupt, vertiginos de la marginea satului peste Nistru. În vîrful dealului, la marginea localității se află o carieră mare, de unde se dobîndește rumeguș de calcar, argilă și nisip. Și încă pînă la intrarea în sat, am descoperit o carieră uriașă din care se extrage piatră pentru construcții și rumeguș de calcar. Am trecut prin sat, l-am filmat de la distanță, de pe dealurile din jurul lui, în sat am fotografiat doar biserica veche și destul de originală, dar și cîteva răstigniri sculptate vechi din lemn în curtea bisericii.

Însă principalele atracții ale satului, desigur, sînt peisajele rîului Nistru și ale meandrelor acestuia, fotografiate de noi de pe un mal abrupt și stîncos ce se întinde aproape pînă la următoarea cotitură a Nistrului. Sînt niște vederi absolut de necrezut, comparabile doar cu cele pe care vi le-am arătat în satul Naslavcea din raionul Briceni, punctul cel mai nordic al Republicii Moldova. Credeți-mă, stînd în vîrful lanțului stîncos și privind spre Nistru și meandrele acestuia, este pur și simplu imposibil să-ți iai ochii de la ceea ce vezi, de aceea este impresionant, mai ales, că la începutul călătoriei noastre, nici nu am bănuit că vom vedea la sfîrșitul acesteia. Dar, de fapt, acest lucru nu este deloc surprinzător, din experiența călătoriilor noastre multianuale, noi știm că multe locuri magice despre care v-am povestit, le-am descoperit, de asemenea, brusc, și, uneori, destul de neașteptat. Aceasta este Moldova noastră, mică, dar frumoasă și atît de puțin cunoscută de noi.

Se însera, noi însă am decis totuși să aruncăm o privire dincolo de următorul meandru al rîului Nistru, din apropierea satului Nimereuca (2422 de locuitori, 99% dintre care sînt moldoveni). Un fapt curios − satul Nimereuca a fost fondat ca colonie evreiască agricolă – Lublin, în anul 1842 pe 528 de acri de pămînt; în 1856 erau 45 de familii, iar în anii 1866 − 75 familii. Noi însă nu am avut timp să explorăm satul și am plecat spre malul Nistrului, pentru a face aici, fotografiile noastre de rămas bun ale rîului și, în același timp, pentru a fotografia biserica de la marginea satului, care se înalță deasupra rîului. Era noros, se pare că se făcuse seară, era deja tîrziu, iar noi sub influența drumului și impresiilor de călătorie, fiind obosiți am întors spre casă, cotind pe minunata autostradă M2, ca peste cîteva ore să ajungem la Chișinău. Pe această notă vă spunem la revedere, sperăm să ne revedem cît mai curînd pe întinderile dragei noastre Moldove.

 

Ați găsit eroarea în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Adăugaţi Comentarii

captcha

Întrebarea zilei Toate

load
PRIVESC EU
privesceu