De ce Curtea Europeană își pierde popularitatea în Moldova

Victor Surugiu

În ultimul timp Moldova face parte din topul ţărilor cu o cotă a deciziilor neexecutate a Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO): unele verdicte rămîn neexecutate timp de zeci de ani.

Cetăţenii continuă să apeleze la justiţia europeană, însă Curtea de la Strasbourg îşi pierde treptat popularitatea printre populaţie. Oamenii încep să înţeleagă că nu merită să supraestimeze posibilităţile ei de restabilire a justiţiei şi că CEDO nu este în stare să ajute la soluţionarea majorităţii problemelor.

Asupra nivelului de încredere au un impact şi scandalurile desfăşurate regulat în jurul deciziilor de rezonanţă ale CEDO, precum şi acuzaţiile periodice de conotaţii politice ale unor verdicte.

Moldova – printre lideri după numărul plîngerilor

CEDO este un organ internaţional, a cărui jurisdicţie se răspîndeşte asupra tuturor celor 47 de ţări membre ale Consiliului Europei. Fiecare dintre cei 800 de milioane de europeni au posibilitatea, în caz de necesitate, să depună o plîngere împotriva guvernului, dacă în patria lor au fost epuizate toate mijloacele naţionale de apărare.

Pe parcursul anului 2016, la Curtea de la Strasbourg au fost înregistrate 839 de cereri împotriva Moldovei sau cu 17% mai puţine decît anul precedent, cînd la CEDO au parvenit 1011 plîngeri. Potrivit Raportului privind activitatea CEDO din anul trecut, în prezent Moldova rămîne lider după numărul de adresări raportat la populaţia ţării. În 2016 cetăţenii RM s-au plîns la CEDO de patru ori mai des decît indicele mediu european.

În total, în ultimii 20 de ani, pe marginea dosarelor moldoveneşti au fost emise 339 de hotărîri, dintre care 23 – anul trecut. Totodată, în 2015 CEDO a publicat 19 decizii pe marginea plîngerilor din RM. În mare parte, examinarea dosarelor se încheia cu înfrîngerea guvernului şi cu atribuirea compensaţiilor băneşti pentru reclamanţi. Doar în circa 2% dintre hotărîri CEDO a ajuns la concluzia că autorităţile moldovene nu au încălcat Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor omului.

Numărul total al deciziilor emise pe marginea dosarelor moldoveneşti i-ar putea părea cuiva nu chiar atît de semnificativ, dar ţara noastră este lider şi la acest indicator. Potrivit reprezentanţilor Centrului de Resurse Juridice, RM a devansat majoritatea statelor care au aderat la Convenţia Europeană mult mai devreme decît Moldova şi au o populaţia mult mai numeroasă. Preşedintele organizaţiei, Vladislav Gribincea, afirmă că, dacă adunăm toate deciziile CEDO, atunci Guvernul are obligaţia să achite din bugetul de stat peste 16,2 milioane de euro. Cea mai mare parte este achitată pentru dosarele pierdute la Strasbourg şi doar o mică parte în cazurile amiabile.

Practica CEDO demonstrează că cele mai răspîndite tipuri de încălcări în Moldova sînt considerate cazurile de neexecutare a hotărîrilor judecătoreşti, examinarea neadecvată a cazurilor de violenţă şi deces, atitudine inumană şi tortură în instituţiile penitenciare, proces inechitabil, violarea proprietăţii private, încălcarea dreptului la viaţa privată etc.

Cauzele încălcărilor nu sînt înlăturate

Curtea de la Strasbourg nu poate pune în aplicare de sine stătător verdictele sale. Totuşi, în ţările membre ale Convenţiei Europene deciziile CEDO, de regulă, sînt luate în considerare, iar compensaţiile băneşti adjudecate sînt achitate onest. Totodată, într-un şir de cazuri hotărîrile nu sînt executate o perioadă îndelungată de timp – în totalitate sau, cum se întîmplă cel mai des, parţial.

În ultimul timp Moldova face parte din topul ţărilor cu o cotă înaltă a deciziilor neexecutate ale CEDO. Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Nils Muiznieks a menţionat Moldova printre cîteva ţări în care executarea deciziilor CEDO durează pînă la 7-10 ani şi mai mult, în comparaţie cu indicatorii medii de patru ani pentru celelalte state. În articolul publicat recent pe site-ul Consiliului Europei, el scrie că în prezent, în ţările europene există circa 11 mii de decizii CEDO neexecutate, ce se află la examinarea Comitetului de Miniştri al CoE.

Precum menţionează membrii organizaţiei neguvernamentale Juriştii pentru Drepturile Omului, cauzele acestei situaţii sînt problemele de sistem în practica legislativă, judiciară şi administrativă, precum şi de aplicare şi executare a cadrului judiciar. Juristul Vitalie Zama explică întîrzierile executării deciziilor şi prin faptul că în afara compensaţiilor băneşti, CEDO prescrie şi măsuri cu caracter general, adică înlăturarea cauzelor încălcării.

Potrivit lui, compensaţiile, de regulă, sînt achitate la timp, însă autorităţile deseori nu înlătură lacunele ce pot duce la repetarea încălcărilor Convenţiei Europene. Deoarece Consiliul Europei monitorizează şi această latură, din această cauză, Moldova a devenit outsider în ratingul ţărilor în ceea ce priveşte executarea deciziilor CEDO. În acest top, pe poziţii vecine s-au plasat Rusia şi Ucraina. Potrivit lui Muiznieks, în aceste ţări au fost înregistrate cele mai serioase probleme legate de executarea hotărîrilor Curţii de la Strasbourg.

Referindu-se la acest fapt, experţii menţionează că tot mai multe dosare se referă la dubla jurisdicţie, cînd, în calitate de pîrîţi, la CEDO figurează Moldova şi Federaţia Rusă. Potrivit directorului de programe al organizaţiei „Promo-Lex”, Alexandru Postică, din această categorie fac parte 25% din toate dosarele ajunse la CEDO din Moldova anul trecut. Acestea, de regulă, ţin de încălcările drepturilor omului pe malul stîng al Nistrului.

Sub supraveghere parlamentară

În ultimul timp, în Moldova au început să fie elaborate mecanisme ce ar putea schimba această situaţie. În special, la recomandarea Consiliului Europei, executarea deciziilor CEDO trece sub controlul organului legislativ, în persoana unei subcomisii parlamentare speciale. Deputaţii care fac parte din ea vor putea iniţia elaborarea şi modificarea legislaţiei, în scopul înlăturării problemelor de sistem depistate de Curtea Europeană. În aceste cazuri, în nota explicativă la proiectele de lege va fi indicat că modificările au fost propuse în baza recomandărilor CEDO.

Printre competenţele subcomisiei se numără: monitorizarea situaţiei în domeniul executării deciziilor CEDO de către instituţiile publice ce figurează în dosare concrete. Unul dintre rolurile principale i se atribuie reprezentantului Guvernului pe lîngă CEDO, care trebuie să se ocupe cu stabilirea şi coordonarea măsurilor de executare a hotărîrilor.

În caz de necesitate, el va putea solicita informaţii suplimentare despre procesul de executare a hotărîrilor CEDO. El va avea sarcina şi de a menţine contactele cu Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, care monitorizează situaţia.

Succesele şi eşecurile Ministerului Justiţiei

Totodată, la începutul anului 2016, autorităţile au întreprins în premieră tentativa de a tragere masivă la răspundere materială a persoanelor vinovate de pierderea proceselor la CEDO. Ministrul Justiţiei, Vladimir Cebotari, a publicat o listă cu 37 de funcţionari, judecători şi procurori care au fost acţionaţi în judecată pentru a acoperi prejudiciul cauzat bugetului de stat în urma achitării compensaţiilor băneşti către reclamanţi.

Totuşi, la un an din momentul publicării acestei iniţiative, Ministerul Justiţiei nu se poate lăuda cu mari succese. La momentul actual, în dosarele de recuperare a prejudiciului au fost obţinute doar cîteva cîştiguri de cauză. Prima datează cu 25 octombrie 2016, cînd Judecătoria Buiucani l-a obligat pe viceprimarul Vlad Coteţ să achite statului circa 20 de mii de lei pentru neexecutarea unui verdict judiciar. Alți 50 de mii de lei urmează a fi returnați statului, conform deciziei Judecătoriei Ciocana, poliţiştii Alexandru Mocanu şi Gheorghe Vutcariov, pentru aplicarea torturii şi încălcarea drepturilor la libertate şi inviolabilitate personală.

Surse din cadrul Serviciului protocol, informare şi comunicare cu mass media din cadrul Ministerului Justiţiei au comunicat pentru NOI.md că anul acesta au avut loc deja cîteva audieri pe alte dosare, iar pentru lunile februarie şi martie sînt preconizate alte patru şedinţe de judecată. Se aşteaptă că în scurt timp Curtea de Apel din Bălţi va examina un şir de dosare din această categorie.

Totodată, pedeapsa financiară a slujitorului lui Themis pentru pierderile ţării la CEDO este pusă sub semnul întrebării. La solicitarea unui şir de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, pe care Ministerul Justiţiei i-a acţionat în judecată pentru recuperarea prejudiciului, această temă a devenit obiect al examinării la Curtea Constituţională (CC). În opinia magistraţilor, iniţiativa încalcă Constituţia şi principiul independenţei puterii judecătoreşti la emiterea hotărîrilor.

CC a ajuns la concluzia privind imperfecţiunea mecanismului existent. În opinia judecătorilor constituţionali, iniţial, în cadrul unui proces judiciar separat la nivel naţional, trebuie depistată vinovăţia persoanelor concrete, iar apoi acţionarea acestora în judecată.Experţii consideră că în urma acestei decizii a CC va fi foarte dificil ca judecătorii să fie traşi la răspundere. Între timp, anume faţă de judecătorii de la Ministerul Justiţiei au fost cele mai multe pretenţii, iar în listă figurează reprezentanţi ai tuturor verigilor sistemului judecătoresc – de la primele instanţe pînă la Curtea Supremă de Justiţie.

CEDO pierde popularitatea

Vladislav Gribincea consideră puţin probabil faptul că reducerea numărului de adresări la CEDO în 2016 este legată de ameliorarea situaţiei drepturilor omului în Moldova, deoarece niciun raport nu confirmă un asemenea progres. Potrivit lui, aceasta se explică prin scăderea popularităţii Curţii Europene printre populaţia ţării, mai ales printre avocaţi. În perioada 2011-2016 CEDO a respins, fără motive clare, peste 8500 de plîngeri din Moldova.
Această opinie este împărtăşită şi de alţi experţi, care au constatat reducerea popularităţii Curţii de la Strasbourg printre cetăţenii Moldovei. Pe de o parte, populaţia continuă să nu aibă încredere în sistemul judecătoresc din Moldova, exprimîndu-şi îndoiala în independenţa, echitatea şi imparţialitatea lui. De aceea, numărul de plîngeri la Strasbourg, deşi se reduce, rămîne destul de mare, în comparaţie cu ţările europene mai prospere.

Însă cetăţenii, treptat, încetează să supraaprecieze posibilităţile CEDO şi să o examineze drept ultima speranţă la stabilirea adevărului. Nivelul de încredere în justiţia europeană este afectat şi de scandalurile ce au loc cu regularitate în jurul deciziilor de rezonanţă ale CEDO, precum şi de acuzaţiile periodice de motivaţie politică a unor verdicte.

Or, activitatea Curții Europene în mare măsură depinde de sistemul juridic naţional, pentru că ea nu lucrează cu dosarele „de la zero”, ci, dimpotrivă, utilizează materialele produse de acest sistem. Cetăţenii moldoveni încep să înţeleagă că în cele mai multe cazuri CEDO nu le va putea ajuta în soluţionarea problemelor lor, iar majoritatea plîngerilor sînt sortite eşecului de la bun început.