2 februarie - Ziua Independenţei Moldovei

Bogdan I (1359-1365) este Întemeietorul Moldovei de sine stătătoare. Răzvrătindu-se contra regalităţii maghiare, Bogdan, voievod al volohilor din Maramureş, urmat de mai mulţi conaţionali ai săi, trece Carpaţii, înfrînge pe Balc.

Impunîndu-şi autoritatea altor voievodate din văile rîurilor Bistriţa, Moldova şi Suceava, le mobilizează la luptele împotriva încercărilor repetate ale maghiarilor de a-şi supune Ţara Moldovei. Moldovenii şi-au apărat libertatea, Moldova şi-a obţinut independenţa. Prin actul său din 2 februarie 1365 regele Ungariei Ludovic de Anjou a marcat neputinţa de a recuceri Moldova, confirmînd neatîrnarea Ţării Moldovei.

Documentul oficial din 2 februarie 1365, prin care regele Ungariei recunoştea eşecul politicii de a-şi supune Moldova, deplîngea soarta supusului său, a voievodului Balc din voievodatul est-carpatic, semnifică, pe de o parte, biruinţa definitivă a voievodului moldovan Bogdan, pe de altă parte, adevereşte existenţa Statului de sine stătător ̶ Moldova.

Statul Moldovenesc în acea perioadă se numea oficial Ţara Moldovei, Terra Moldaviae (latineşte), Земля Молдавская (slavoneşte). Teritoriul său la început ̶ bazinurile rîurilor Bistriţa, Moldova, Suceava ̶ întrunea populaţia care alcătuia nucleul poporului moldovenesc.

Ulterior acest nucleu etnic va juca rolul principal la unirea într-o comunitate integră a altor ţinuturi Carpato-Nistrene, la consolidarea poporului moldovenesc pe contul populaţiei moldovenești și reprezentanții altor etnii din diferite colţuri ale ţării. Anume în acest proces multilateral s-a manifestat însemnătatea politică a grupului etnic dat în calitate de componentă dominantă în cadrul statului în devenire.

Avînd girul unor reputaţi istorici, părerea că „scuturarea” dominaţiei maghiare asupra Moldovei prin izbînda lui Bogdan s-ar fi petrecut în 1359 a dobîndit o recunoaştere cvasiunanimă (I. Bogdan, D. Onciul, I. Nistor, С. С Giurescu, Al. Doboşi, Al. Filipaşcu, L. Makkai, I. Moga, Gh. Brătianu, Şt. Ştefanescu, P. Binder, P. Panaitescu, R. Popa, Şt. Pascu, S. Columbeanu, N. Grigoraş şi foarte mulţi alţii) fiind oficializată prin adoptarea sa în manuale şcolare, cursuri universitare şi lucrări de popularizare.