Alegerile prezidențiale în Franța

Veaceslav Matveev

Franța modernă poate fi considerată una dintre cele mai libere țări din lume.

Totuși, libertatea ajunge atît de departe, încît noi nu înțelegem uneori dacă liberalismul radical este în beneficiul societății. Joaca cu elitele libertariene, politica de migrație, reducerea rolului instituțiilor sociale și a moralei – toate acestea sînt caracteristice Europei și Franței în particular.

Aceste provocări sociale conduc la creșterea tensiunii sociale. Majoritatea societății franceze înțelege că multe trebuie schimbate. De aceea, în ajunul noilor alegeri, francezii mizează pe noii actori politici. Cabinetul socialiștilor, prin poziția lui liberală radicală, i-a determinat pe francezi să se întoarcă cu fața spre forțele de dreapta și de extremă dreapta.

Cea mai puternică figură a republicanilor

Care este situația pe harta politică din Franța în ajunul acestor alegeri? Cu siguranță, în pierdere sînt socialiștii. Candidații lor la postul de președinte vor putea schimba cu greu opinia publică. Cel mai serios candidat socialist la postul de președinte – Manuel Vals – nu acumulează numărul necesar de voturi.

Într-o poziție mai avantajoasă se află republicanii. Partidul a fost creat în urma redenumirii și schimbării statutului partidului „Uniunea pentru Mișcarea Populară”. Aici cea mai populară figură este Francois Fillon. El este politicianul cu cele mai mari perspective printre republicani, iar șansele lui la victorie sînt destul de mari. În urma alegerilor primare a partidului republicanilor a învins Fillon, acumulînd peste 44% dintre voturi. Ce știm noi despre el? Francois Fillon s-a născut în 1954, are o experiență politică bogată, menține demult relații strînse cu Vladimir Putin, pledează pentru anularea sancțiunilor impuse Rusiei.

Reprezentantul de centru-dreapta, Alain Juppe, de 71 de ani, care este considerat favoritul principal, el obținînd peste 28%. Nicolas Sarkozy, căruia mai mulți analiști și sociologi îi prevesteau ieșirea în turul doi împreună cu Juppe, a ieșit din lupta pentru fotoliul prezidențial (sub 21%).

Cum anume Francois Fillon este liderul cursei electorale: majoritatea analiștilor cred că în final el va ajunge cu Marine Le Pen și o va devansa. Principalul secret al succesului lui Fillon este cel mai detaliat și bine gîndit program, în comparație cu ale altor candidați, prevăzută pentru atragerea unui spectru cît de poarte de larg al electoralului de dreapta.

În domeniul economic, el merge mai departe de adversarii săi de partid, propunînd majorarea duratei săptămînii de lucru (de la 35 pînă la 39 de ore), majorarea vîrstei de pensionare (de la 62 pînă la 65 de ani), facilitarea procedurei de demisie, reducerea a 500 de mii de funcționari de stat. Fillon justifică duritatea măsurilor prin necesitatea de a scoate economia franceză din stagnarea lungă. În general, programul lui economic este construit pe principii liberale clasice și pe devierea parțială de la idealurile legislației sociale.

Printre republicani el se evidențiază prin poziții profund conservatoare. Astăzi, cu siguranță, el este cel mai de dreapta candidat al partidului republican. Francois Fillon are o atitudine pozitivă față de Rusia și conducerea ei. El are relații bune cu Vladimir Putin și pledează hotărît împotriva izolării internaționale a Rusiei. Totodată, el critică dur legea privind căsătoriile persoanelor de același gen, adoptată în 2013. În discursurile sale el subliniază că intenționează să îngreuneze serios procedura de înfiere a copiilor de către aceste cupluri.

De asemenea, el este împotriva liberalismului în domeniul avorturilor, declarînd că este împotriva întreruperii sarcinii, pentru care trebuie să existe motive serioase. Conservatismului lui Francois este construit pe politica păstrării identității naționale franceze. El este împotriva Franței multiculturale, pentru care pledează alt candidat al republicanilor – Alain Juppe – un politician cunoscut, cu experiență, dar prea liberal față de migranți și care este adeptul politicii multiculturale.

Fillon, ca reprezentant adevărat de dreapta, stă pe pozițiile programului religios conservator și păstrării identității creștine în Franța. Conservatismul lui accentuat îl apropie de poziția Moscovei, pe care a vizitat-o pentru prima dată încă în 1986. Autorul discursurilor lui, Mitrofanov, este un descendent al imigranților albi. De acest om sînt legate cele mai interesante articole ale lui Francois Fillon. Recent, într-un articol publicat în ziarul „Le Monde”, Fillon a declarat deschis: „Ar fi inoportun să menținem sancțiunile împotriva Rusiei”.

Cît privește Siria, el declară univoc: „În Siria există doar două tabere, dar nu trei, cum se afirmă des. Sînt cei care vor să instaureze un regim islamic totalitar, și sînt alții. Eu sînt de partea altora”.

În politica externă a Franței, Fillon pledează pentru apărarea intereselor naționale. Putem afirma cu siguranță că astăzi el este unul dintre cei mai consecvenți succesori ai generalului de Gaulle și a liniei politice promovate de generalul francez pe arena mondială. Pe aceasta și se construia, de fapt, politica externă a celei de-a cincea republici.

În general, Francois Fillon este un adept convins al generalului de Gaulle și, spre deosebire de Sarkozy, care a fost considerat omul Moscovei, nu a fost niciodată un atlantist. Sarkozy a întors Franței structurile militare ale NATO, iar Fillon privește lucrurile altfel. El nu este radical ca Marine le Pen, dar este convins că viitorul Europei trebuie construit împreună cu Rusia. După o posibilă victorie în alegeri trebuie să ne așteptăm la o apropiere strînsă a Franței de Rusia, fapt ce va reduce într-o măsură oarecare tensiune pe continentul european.

Cît de actual este Vals?

Fiind membru al Partidului Socialist, în 2012, Manuel Valls a ocupat postul de ministru de interne al Franței. În această funcție el se ghida de o politică dură față de migrația ilegală, își exprima îndoiala privind compatibilitatea islamului și a democrației. În cadrul Conferinței Internaționale privind Problemele Extremismului, la Bruxelles, el a declarat că trebuie luate măsuri pentru prevenirea răspîndirii „jihadului radical”. De asemenea, ministrul a menționat drept necesară lupta cu musulmanii care se udentifică ca fiind salafiți. „Ei încearcă să se infiltreze în diferite organizații, școli, comunități, organizînd spălarea creierilor familiilor întregi. Noi îi vom expulza pe toți acești imami, preoți, care critică valorile noastre și duc o propagandă de luptă împotriva Franței”.

Manuel Vals, cu siguranță, este un politician experimentat. În anii 2014-2016, el a fost premierul Republicii Franceze. El are mari șanse la succes, dar politica lui Hollande a devalorizat puțin electoratul de stînga și idealurile socialiste ale partidelor de stînga. Eșecul total al politicii migraționale și fundalul multicultural al socialiștilor, în opinia mea, nu le vor permite liderilor de stînga să cîștige cursa electorală.

În tabăra de stînga Vals are o imagine destul de echilibrată și pozitivă. Dar pe el îl împiedică bagajul epocii lui Hollande. De exemplu, doar în 2015 șomajul în Franța a crescut cu 5% (297 de mii de oameni) față de 2014, iar deficitul balanței comerciale s-a majorat cu 13,9% față de anul precedent. În 2012, Hollande a cîștigat alegerile prezidențiale cu un program serios, ale cărui puncte principale erau majorarea cheltuielilor pentru sfera socială și reducerea șomajului, aceste declarații au rămas doar pe hîrtie și, avînd o creștere economică de doar un procent, acționează împotriva socialiștilor. În general, Parisul înțelege că multe trebuie schimbate, radical, pînă cînd identitatea națională și culturală a francezilor nu a fost pusă sub amenințare gravă.

De la centrism pînă la ideile radicale de stînga

Electoratul socialiștilor este foarte dispersat. Spectrul concepțiilor lui se întinde de la centrism pînă la ideile radicale de stînga, ce sînt susținute de un alt politician de vază și candidat la postul de președinte – Emmanuel Macron – fost ministru al economiei. Deoarece el deja și-a înaintat candidatura, socialiștilor le va fi greu să se prezinte printr-un front comun la alegerile din primăvara anului 2017. Acest lucru va slăbi serios pozițiile lor și apropie victoria republicanilor. De aceea, cel mai probabil candidat din partea socialiștilor – ex-premierul Manuel Valls, mai curînd va pierde aceste alegeri.

De asemenea, vom menționa șansele înalte la alegerile primare a socialiștilor a lui Benoit Amon. Este un politician cunoscut, care anterior a fost ministru al educației. Astăzi, el pretinde rolul candidatului din partea socialiștilor, dar totuși greutatea lui e mai mică decît cea a lui Vals.

Ce-i drept, ultima informație i-a ridicat ratingul lui Amon. În primul tur al alegerilor primare ale Partidului Socialiștilor, el este lider. Potrivit rezultatelor alegerilor primare, în 3090 (din 7530) de secții de votare, Benoit Amon a acumulat 35,21%, Manuel Valls – 31,58%, Arnaud Montebourg (ex-ministru al economiei) – 18,7%. Al doilea tur al alegerilor primare ale socialiștilor este preconizat pentru 29 ianuarie.

Candidatul de extremă dreapta

Ce putem spune despre un alt candidat la postul de președinte – liderul Frontului Național de extremă dreapta Marine le Pen? În prezent, partidul ei, Frontul Național, se află pe poziții avansate. Ratingul celor de extremă dreapta a crescut serios pe fundalul politicii de stînga a lui Francois Hollande. Totodată, liderul Frontului Național și-a schimbat mult retorica și acum ea se deosebește serios de declarațiile tatălui ei – naționalistului fervent Jean-Marie Le Pen.

Marin le Pen a făcut totul ca să transforme Frontul Național într-un partid respectabil de dreapta. Și ea a reușit acest lucru. A crescut și susținerea electorală a extremei dreapta. În prezent, aceasta este o forță politică serioasă, căreia îi aparține viitorul, mai ales, dacă actuala politica declarațiilor multiculturale ale cabinetului socialist va continua.

Astfel, în urma ultimelor alegeri regionale din Franţa din decembrie 2015, Frontul Naţional şi-a sporit numărul de deputaţi în consiliile regionale ale ţării de la 118 pînă la 358. Treptat, Le Pen scapă de reputaţia radicală şi marginală, fapt la care a contribuit în măsură semnificativă excluderea din partid al tatălui ei.

Marine Le Pen are şanse să treacă în turul doi, dar acolo ea va pierde inevitabil. Ei nu i se va permite să intre în Palatul Elysee. Dacă vor vedea că pierd, socialiştii vor vota în turul doi pentru candidatul republicanilor. Ei nu o vor lăsa pe Marine Le Pen să cîştige. Dar asta e acum, iar în 2022, în cazul menţinerii actualei politici în Franţa şi în elitele europene, şansele acestui tînăr politician vor creşte.

În încheierea analizei noastre ne vom permite să presupunem că în turul doi al alegerilor prezidenţiale franceze vor ajunge Francois Fillon şi Marine Le Pen. Iar acolo se va repeta situaţia din 2002: Jean-Marie Le Pen a ieşit în turul doi al alegerilor prezidenţiale, obţinînd 16,68% dintre voturi în turul întîi, iar în al doilea a acumulat puţin mai mult (17,8%) (ratingul real al lui Jacque Chirac de 82% a fost cu mult mai jos).

În caz de necesitate, o parte a electoratului de stînga îl va susţine pe Francois Fillon. Însă aceasta nu înseamnă falimentul Frontului Naţional, care pe fundalul politicii interne europene va continua să acumuleze voturi, pînă cînd nu se va transforma într-o forţă politică serioasă. Franţa însă, alegîndu-l pe Fillon, va face un pas corect, deoarece programul lui reprezintă un conservatism moderat şi o tradiţie sănătoasă de dreapta. Cu siguranţă, adepţii lui de Gaulle îşi vor menţine poziţia de lider pe harta Franţei.

Aspectul conspirologic

Cîteva cuvinte despre imaginea conspirologică a Franţei. Marele Est al Franţei, ce stă în spatele Partidului Socialist, va suferi un noi eşec. Iar Marea Lojă care se află în spatele republicanilor îşi va consolida poziţiile. Însă „Amantium irae amoris integratio”, ceea ce înseamnă „reînnoirea dragostei după o furie a îndrăgostiţilor”.

Or, din 1964, între loja „Marele Est” (socialiştii) şi Marea Lojă a Franţei a fost încheiat un acord de uniune frăţească. După care majoritatea sub conducerea lui Riandell a părăsit Marea Lojă, pentru a se uni cu a treia forţă – Marea Lojă Naţională a Franţei şi a crea în 1965 un consiliu suprem, care a fost recunoscut imediat în calitate de singurul consiliu regulat, de către alte consilii supreme din alte ţări şi din SUA. Dar aceasta este o altă temă de investigaţie.

Aşadar, Franţa, păstrîndu-şi statutul de mare putere, continuă să preocupe minţile elitelor mondiale. Ceea ce se întîmplă acum în cea mai mare ţară din Europa este actual pentru vechiul continent şi pentru întreaga Eurasie. Menţinînd rămăşiţile imperiului mondial şi departamentele din străinătate, Franţa a jucat şi va juca unul dintre cele mai importante roluri în politica mondială. Prin urmare, evenimentele din această ţară vor influenţa asupra contextului geopolitic european şi internaţional.

Subestimarea relevanţei elitei franceze, a economiei franceze, culturii şi identităţii şi reducerea importanţei republicii franceze este o miopie. De aceea, astăzi, pe fundalul alegerilor prezidenţiale din Franţa sînt soluţionate cele mai importante sarcini. Pe ce cale să meargă Europa? Sau va avea loc o depreciere continuă a valorilor europene creştine şi umanitare sau revenirea într-o nouă calitate la rădăcinile civilizaţiei europene, la a cărei creare rolul de bază l-a avut şi îl va avea Republica Franceză.