Transnistria stiri: 1364
Eurovision stiri: 499

Moldova fără orfani - mit sau realitate?

20 dec. 2016,, 10:42   Societate
22553 1

Vladislav Bordeianu

Casele de copii și internatele din Moldova, deși acolo nu e totul ideal pentru viața unui copil, totuși devin a doua casă pentru unii copii.

În ultimii ani, în țară au fost reorganizate sau închise circa douăzeci de internate. Potrivit unor date, au rămas 30. Peste 5-7 ani ele vor fi închise în totalitate.

Centrele comunitare în schimbul internatelor

Copiii care au trăit, au învățat în aceste instituții, potrivit reformelor inițiate de funcționari, sînt reîntorși părinților biologici sau sînt integrați în familii alternative. În opinia autorităților, întreținerea internatelor nu este rentabilă, deoarece o mare parte din bani sînt cheltuiți pentru serviciile comunale și salariile angajaților. De asemenea, acestea sînt convinse că discipolii, trăind în casele „comunitare” sau case de tip familial, vor putea beneficia de o îngrijire mai bună, asistență medicală , susținere psihologică.

Conducătorii caselor internat nu împărtășesc această opinie. Ei sînt împotriva distrugerii complete a sistemului de protecție a copiilor rămași fără tutela părinților. Ei nu sînt convinși că asemenea reforme, care au o faimă bună în țările occidentale, ar putea deveni un panaceu și pentru Moldova.

Mai mult de jumătate dintre discipolii ce trăiesc în casele de copii nu sînt orfani. Mulți dintre ei au mamă și tată, rude, dar aceștia nu se pot ocupa de educația copiilor din cauza situației materiale complicate, a dependenței de alcool, din cauza bolii sau pur și simplu din lipsa banilor pentru întreținerea conform standardelor modeste moldovenești. Or, oamenii care s-au obișnuit să ducă o viață săracă trec cu greu la un mod de viață sănătos. Lor pur și simplu nu le pasă de odraslele lor.

Asemenea „mutări” chiar și în propria familie vor avea un impact negativ asupra psihicului copilului. Psihologii menționează că, dacă atașamentul copilului se rupe mai mult de trei ori, acesta nu mai apare niciodată. Iar toate eforturile de a proteja copiii de influența păguboasă sînt zadarnice, uneori conducînd la situații tragice. Copiii, de obicei, sînt lăsați în voia sorții.

Totodată, după închiderea școlilor internat, multe clădiri rămîn pustii, ele nu sînt utilizate sau sînt vîndute, iar oamenii își pierd lucrul. Însă asta nu e nimic în comparație cu ceea ce îi așteaptă pe copii. După închiderea internatelor, copiii dispar. Nimeni nu știe ce se întîmplă cu ei. Listele și toată informația în centrele și instituțiile de stat sînt ținute în secret. Corespondentul NOI.md a încercat să clarifice situația. Au fost solicitate comentarii nu doar de la structurile de stat, dar și de la ONG-uri, de la persoanele ce cunosc situația. Opinia unora diferă esențial de părerea altora. Dar, de la bun început, cîteva cifre.

Numărul și structura copiilor orfani

Potrivit Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, la 31 decembrie 2015, la evidența instituției se aflau 1984 de copii orfani și 2493 de copii fără tutelă părintească. În comparație cu anul 2014, atunci erau, respectiv, 2009 și 2438 de copii din aceste categorii, cu vîrste de la 0 pînă la 18 ani. Potrivit statisticii, aproape o treime dintre ei au vîrste de la 11 pînă la 15 ani. Majoritatea dintre ei trăiesc la sate.

Conform datelor din 2015, în 78 de case de copii de tip familial (CCTF) se aflau 336 de copii.

Dinamica se poate vedea în tabel.

Case de copii de tip familial, 2007-2015



La sfîrșitul aceluiași an, în țară activau 370 de asociații parentale de patronat (APP), în care erau plasați 645 de copii. Reprezentanții Ministerului Muncii menționează că în perioada 2007-2015 s-a majorat semnificativ numărul persoanelor care au decis să devină părinți de patronat, precum și numărul copiilor plasați în acest serviciu.

Educația patronală, 2007-2015



În total, în 2015, cetățenii din Moldova au înfiat 88 de copii, iar cuplurile străine – doar 10. Majoritatea copiilor înfiați de cetățenii străini anul trecut, au fost transmiși spre educație cetățenilor Elveției (trei copii) și ai Germaniei (3), precum și din SUA (2) și Italia (2). Majoritatea dintre copiii adoptați au fost fetițe cu vîrste de la trei pînă la șase ani.

Adopții naționale, 2015



Adopții internaționale
, 2015



În 2014, instanțele judiciare au aprobat și ulterior au inclus în Registrul de stat de adopții 104 adopții naționale. În conformitate cu procedura adopției internaționale, anul acesta au fost înfiați 17 copii, iar statele care i-au primit au fost SUA (6 copii), Italia (6 copii), Elveția (4 copii) și Israel (1 copil).

În graficul de mai jos este prezentată dinamica adopției copiilor conform procedurilor naționale și internaționale în perioada 2012-2015.

Adopții, 2012-2015

Experiment: internatele – închise, copiii – returnați în familii

Directorul organizației neguvernamentale CCF Moldova „Copilul. Comunitatea. Familia”, ce reprezintă fondul britanic de caritate „Hope and Homes for Children” în Moldova Liliana Rotaru este sigură că copiii au nevoie de familie, de îngrijire individuală, mai ales pentru bebeluși. „Da, dintr-o parte se pare că ei sînt sătui, în căldură, parcă totul e normal. Dar din punct de vedere psihologic, lor le este greu. În fiecare trei luni petrecute de discipoli în internat, ei pierd o lună de dezvoltare cognitivă”, a comunicat ea pentru NOI.md.

Una dintre direcțiile principale ale activității CCF Moldova este susținerea formelor alternative de familie. Cu alte cuvinte, ONG-urile ajută statului să renunțe la educație de tip internat și să întoarcă, după posibilitate, copiii în familia lor sau cea adoptivă, unde ei vor fi îngrijiți, iubiți.

„Despre ce atașament poate fi vorba în internate, cînd acolo încă 10 ani în urmă trăiau cîte 400 și mai multe persoane. Totodată, mulți frați și surori se puteau afla în diferite case de copii, din cauza diferenței de vîrstă. Oricît de mulți angajați ar lucra acolo, ei nu sînt în stare să le ofere acea dragoste și căldură ce domnesc în familie”, consideră Rotaru.

„Noi le ajutăm organelor autorităților locale, Ministerului Educației, Ministerului Muncii să implementeze Strategia de protecție a copilului pentru 2014-2020, și anume să treacă de la instituțiile de tip internat la alte forme de asistență, continuă directorul CCF Moldova. Noi lucrăm cu fiecare familie, studiem fiecare caz în parte, deoarece fiecare are diferite probleme – sociale, economie. Noi întotdeauna cerem permisiunea să venim în familie. Majoritatea înțeleg că ei trebuie să se ocupe de educația copiilor, dar le este frică de greutăți. Cineva nu are documente, alții nu au locuință, cineva nu poate să-și găsească serviciu, bani pentru reparația casei. Cineva se confruntă cu problema alcoolismului, a violenței în familie. Noi niciodată nu condamnăm familia. Cu ei lucrează psihologul, asistentul social. Nu obținem întotdeauna rezultate. Dacă familia dorește acest copil, atunci este suficientă o singură întîlnire.

Dacă familia nu vine în întîmpinare, nu face ceea ce e în avantajul copilului – să aibă documente, să primească alocații, nu caută un loc de muncă, atunci comisia creată, văzînd că copilul nu poate fi menținut în propria familie, caută alte metode de a-l ajuta.

Majoritatea discipolilor din casele de copii nu sînt orfani, ci copii care au părinți, dar care au fost lipsiți de drepturile părintești. De asemenea, în casele de copii ajung copii cu dizabilități, la care părinții au renunțat. Copiii luați de la narcomani, alcoolici, de la cei care au ajuns în pușcărie.

Statul nu ia imediat copilul. Aceasta poate fi o familie extinsă, persoane terțe, nana, vecina, care cunoaște copilul. Dacă acest lucru este imposibil, atunci autoritățile locale direcționează copilul la Serviciul de educație patronală. Doar la finele lunii septembrie 2016, erau înregistrați părinți patronali și case de tip familial, iar în familiile lor sînt educați aproape 1 mie de copii. Aceasta este o bună alternativă internatelor și familiilor ce creează situații de risc pentru copil”.

Spre exemplu, părinții patronali sînt aceeași angajați ai casei de copii și se pot ocupa cu discipolii lor cel mult șase luni. Înainte de a-și lua discipolii acasă, ei sînt instruiți cum să țină distanța și cum să aibă grijă, totodată, de copil.

Desigur, familia patronală primește salariu, indemnizație, diferite facilități. Nu pierd facilitățile sociale nici orfanii. Pur și simplu se consideră că ei sînt educați într-o familie normală completă, unde vor fi pregătiți mai bine pentru o viață matură independentă.

Reprezentanții CCF consideră că în perioada 2020-22 Moldova ar putea rămîne fără internate mari. „Noi nu putem închide toate internatele, dar numărul copiilor plasați în ele se va reduce din diferite motive, susține Liliana Rotaru. În al doilea rînd, asistenții sociali sînt pregătiți mai bine, comisiile raionale lucrează cu fiecare familie. De asemenea, se dezvoltă tot mai mult servicii precum casele de tip patronal sau case de tip familial, sau centre mici de plasament pentru 4-8 locuri la locul de trai al copilului”.

Rotaru a menționat că, potrivit Strategiei de protecție a copilului pentru 2014-2020, în internate e interzisă plasarea copiilor cu vîrste de pînă la trei ani, doar în cazuri excepționale cînd familia se află în pericol. Însă asemenea familii nu sînt multe. Dacă mama nu face față pentru că nu are bani, este bolnavă, atunci ea trebuie ajutată. Măcar 1,5-2 ani. Să le ajute pe mame este obligația statului.

Dacă sistemul educatorilor patronali se poate dezvolta timp de cinci ani cu 30-50% (nu toți copiii din internat au nevoie de asemenea plasament), atunci cei mai mulți dintre ei vor putea reveni în familiile extinse sau familiile lor biologice. Unii minori vor părăsi casele de copii. O parte dintre ei, posibil, vor fi plasați temporar în centre mici, pentru a nu-i ține în instituții mari. Totodată, din cauza înrăutățirii situației demografice din țară, numărul populației scade.

În cadrul Galei Generozității, desfășurate la Palatul Republicii în 2016, în prezența elitei moldovenești, Liliana Rotaru a comunicat despre sarcina pusă în fața acestei organizații – lichidarea pînă în 2020 a tuturor școlilor-internat și a caselor de copii din Republica Moldova. Cine a trasat aceste sarcini în fața acestor ONG-uri? De ce atîta grabă? Despre asta putem doar să ghicim, dar pe față este un grad mare de interes de a ”elibera”, prin orice metode, copiii de sub tutela statului…

Mowgly urbani

Conform unor date neoficiale, în ultimii ani, în Chișinău se observă un flux de copii nesupravegheați, numărul cărora în capitală este de peste o mie. Ei au între 12 pînă la 18 ani. Cei mai mulți dintre ei, aproape 70% sînt originari din diferite raioane ale țării. Ei trăiesc în „haite”. Cel mai des pot fi întîlniți în ruinele hotelului „Național” sau lîngă gurile de canalizare, sau pe teritoriul uzinelor vechi.

Cei mai mulți dintre acești copii au părinți care beau, îi bat sau au plecat peste hotare. Unii fug din familii pentru cîteva zile, apoi se întorc. Majoritatea însă „s-au eliberat” din casele de copii și internatele lichidate. Cineva dintre ei au doar bunei. Soarta lor e diferită. Dar modul lor de viață este unul – furt sau cerșit, clei, droguri, prostituție.

Totodată, angajații sociali afirmă că, în ultimii ani, în Moldova aproape că nu au rămas adolescenți fără un loc stabil de trai. Statistica oficială vorbește doar despre 250 de hoinari în Chișinău. Unii dintre ei au fost trimiși în centre specializate, iar alții au fost integrați în familii. Autoritățile sînt mulțumite și consideră acest lucru drept o realizare.

Reversul medaliei

Totodată, directorul Gimnaziului-internat nr.3, Igor Sandler, nu este de acord cu această reformă și nu crede că casele mici și părinții patronali vor putea înlocui casele de copii și internatele testate de ani de zile. Invocînd exemplul Internatului nr.2, el a atras atenția supra aptului că într-o perioadă scurtă de timp, în familii au fost trimiși doar 100 de discipoli!

„Timp de o săptămînă, toți copiii au fost trimiși acasă. Cum e posibil? Părinții au încetat să bea, să bată, să se drogheze, și-au găsit de lucru? Și de ce toată informația este în regim închis. Iar dacă ascund, înseamnă că este ceva la mijloc. În același timp, de unde au apărut copiii-hoinari în hotelul Național, la gară, în piață?”, se întreabă directorul internatului.

Potrivit lui, este foarte greu și practic imposibil să întorci copiii acasă, avînd în vedere situația financiară complicată din țară și situația în care se află familiile vulnerabile. Asemenea probleme trebuie studiate fundamental, ținînd cont de soarta fiecărui copil și soluționată plenar. Este o responsabilitate enormă. Familiile au nevoie de asistență psihologică, serviciu și nu doar aceasta. Însă în realitate, ajutorul constă în procurarea mașinii de spălat sau altor electrocasnice la prețuri neclare. Și nimeni nu se ocupă, în esență, de soluționarea problemei.

La Chișinău, din opt internate, a rămas doar Internatul nr.3, în care sînt create condiții bune pentru traiul și educația copiilor și care se află la balanța municipiului Chișinău, sub conducerea Direcției generale învățămînt și a Preturii sectorului Centru. Ele asigură bugetul internatului aproape în proporție de 90%. Restul cheltuielilor sînt acoperite de sponsori și, datorită susținerii lor, internatul mai funcționează. Însă într-o bună zi și acesta ar putea fi închis.

Istoria se repetă

Toți țin minte istoria recentă despre doi frați și o soră pe care dorea să-i înfieze un cuplu american. Presa scria că șefa Direcției protecția drepturilor copilului (deja fosta) Svetlana Chifa exercita presiune psihologică asupra copiilor. Totodată, ea încerca să demonstreze că un cuplu italian nu a depus timp de cinci ani documentele pentru adopție, în timp ce cuplul din SUA a îndrăgit copiii și deja a prezentat toate documentele pentru demararea procedurii de înfiere.

Precum s-a constatat mai tîrziu, copiii nu au dorit să trăiască în familia americană, pentru că se aflau în internat și de cinci ani mențineau relații călduroase cu o familie din Italia, în speranța că vor face parte din aceasta.

„Anul trecut au venit doi americani în privința înfierii a doi băieți de 12 și 14 ani, relatează Igor Sandler. Băieții nu și-au dat acordul. Mai mult, în ultimii cinci ani, ei își petreceau vacanțele în Italia și se odihneau într-o familie pe care o considerau sponsor. Totodată, sora lor se afla într-o familie de patronat la Stăuceni. Desigur, nimeni nu avea dreptul să-i separeu. După ce ea a atins vîrsta școlară, fata trebuia transferată la internat. Însă ni s-a refuzat, deși am scris o mulțime de scrisori. Iar americanii nu au renunțat și continuă să acorde presiuni, în pofida faptului că băieții sînt împotriva”.

Acesta nu este singurul caz cînd șefa Direcției generale protecția drepturilor copilului a fost acuzată de organizarea adopțiilor internaționale. În 2009, ea a figurat simultan în cîteva dosare penale. Procurorul de atunci, Valeriu Gurbulea, a declarat: „Chifa a organizat o schemă criminală, în care erau implicate anumite persoane. Ele identificau cei mai sănătoși copii, creau o legendă că ei sînt foarte bolnavi pentru a face imposibilă înfierea în țară. În toate cazurile era vorba de sume mari de bani estorcate și primite, cadouri de valoare”.

Însă atunci liderii Alianței „Moldova Noastră” (AMN) considerau că Svetlana Chifa a fost arestată ilegal. În opinia lor, arestarea ei este un semn al începutului campaniei electorale.

Procurorul general a respins faptul că urmărirea penală a Svetlanei Chifa, care ocupa și postul de președinte al organizației municipale de femei a AMN, ar putea avea tentă politică. În ianuarie 2009, Chifa a stat trei zile în izolatorul Direcției combaterii crimei organizate a MAI. Apoi, judecătoria sectorului Centru al capitalei a eliberat-o din arest și a plasat-o în arest la domiciliu pe 30 de zile, care au expirat în a doua jumătate a lunii februarie. În prezent ea se află în libertate. După un nou scandal, ea a demisionat.

Moratoriu

Notă. În ianuarie 2009, Moldova a introdus moratoriu la adopția internațională a copiilor. O decizie în acest sens a fost adoptată de către șeful statului Vladimir Voronin după ce i s-au prezentat dovezi ale implicării directe a persoanelor cu funcții de răspundere din cadrul diferitor subdiviziuni ale administrației publice locale în cazurile de înfiere ilegală. Voronin atunci a menționat că o asemenea situație putea apărea, în primul rînd, din cauza coruperii excesive a funcționarilor implicați în cazuri de adopție ilegală, precum și din cauza imperfecțiunii legislației în domeniul adopțiilor și a mușamalizării situației de către organele competente.

”Orfanii din Kazan”

„E bine dacă copiii vor fi înfiați de străini, doar că totul trebuie să fie legal, transparent, iar procesul monitorizat, susține Igor Sandler. După terminarea clasei a 9, copiii din internat practic nu au viitor în Moldova. În țara noastră ei primesc de la stat la absolvirea internatului 3 mii de lei. Dacă intră la colegiu, atunci primesc lunar cîte 1,5 mii lei, iar după absolvire – încă 10 mii de lei. Plus, cămin și alimentație minimă. Internatul nostru are în fiecare an cîte 30 de absolvenți, în timp ce cîndva era vorba de 60. Dacă copilul va decide să învețe la liceu, atunci nu va primi nicio susținere financiară”.

Într-adevăr, la cei 14-16 ani ai săi, discipolii internatelor ajung în stradă. De ce investitorii de la CCF/HHC, dacă au bani în plus, să nu construiască, de exemplu, un cămin pentru orfanii absolvenți ai internatelor?

Ajutorul acordat de stat e mizer. Poate lor, într-adevăr, le va fi mai bine cu părinți de peste hotare, unde condițiile sînt mai bune, unde vor putea obține studii. Deși asta sună extrem de mercantil.

Însă copiilor poate nu le va fi mai rău, mai degrabă mai bine, și cu părinții din Moldova, care nu au copii, dar care pot asigura condiții bune pentru dezvoltarea și educarea copilului. Însă înfierea de către părinții moldoveni este mai grea decît cea de către cetățeni străini – ei trebuie să treacă printr-un adevărat infern. Chiar și cu mite, care sînt obligatorii.

Nimeni nu are treabă

O sursă sub protecția anonimatului a relatat pentru NOI.md că după ce Rusia a introdus moratoriul la înfierea copiilor de cetățenii SUA, iar autoritățile Moldovei au anulat moratoriul, cererea la copiii din Moldova a crescut. Și toți vor, în general, copii sănătoși, frumoși, cu ochi albaștri. Acest lucru este greu de realizat, de aceea s-a inventat metoda de reîntoarcere a copiilor în familii, de a-i stabili în centrele create de străini. Doar la Chișinău sînt o mulțime. Copiii sînt practic ”împinși” înapoi în familiile vulnerabile, unde problemele nu se termină niciodată.

Este important ca copilul să fie eliberat de sub tutela și răspunderea statului. Iar pentru asta trebuie lichidate toate casele de copii și școlile internat. În acest scop, sînt create companii ilegale ce se ocupă cu asemenea probleme și funcționează cu sprijinul structurilor de stat. În acest scop, posibil, au și fost deschise CCF și HHC, ce organizează concerte și evenimente caritabile cu participarea starurilor, în spatele cărora se fac afaceri.

„Este imposibil de obținut informații despre copii, familii adoptive, chiar și celor care activează în acest sistem. Este greu să demonstrezi faptul că copiii sînt vînduți cu un anumit scop. Totul este închis, relatează sursa. Nimeni nu oferă adrese, nimeni nu monitorizează, inclusiv secțiile consulare. Doar de formă. Da, potențialii părinți aduc documente ce confirmă că sînt sănătoși și curați în fața legii. Dar în acest sistem totul e legat. Este vorba despre un grup închis de persoane, care trag sforile în toate organele. Ei cumpără copiii ca marfa. Desigur, aici se învîrtesc bani mari. Este vorba de zeci de mii, ba chiar și sute de mii de euro. Totodată, statul primește pentru adopție circa 3 mii de lei (impozite). În același timp, mita pentru înfierea de către părinții din Moldova (copiii pe care nu i-au luat străinii) constituie de la 3 pînă la 6 mii de euro. Simțiți diferența?

Deseori, adopția internă este blocată artificial, pentru ca ulterior copilul să ajungă la evidența adopțiilor internaționale. Și nu se știe dacă au existat părinți potențiali din Moldova. Totodată, cetățenii străini nu au dreptul să înfieze copii sănătoși. Ei pot adopta doar copii bolnavi, ale căror tratamente nu sînt posibile în țară. Iar să faci dintr-un copil sănătos unul bolnav nu e greu, indicînd în fișa medicală diagnosticul necesar”, a comunicat sursa citată.

Republica Moldova nu e singura țară care tinde să plaseze în familii toți copiii rămași fără îngrijire. Asemenea experimente au fost făcute în multe țări, inclusiv Italia, România, Ungaria, Ucraina. Însă ulterior acești copii erau returnați în masă statului, iar unii au fost ”pierduți pe drum”.

Se pare că a venit și rîndul copiilor moldoveni să culeagăroadele acestei reforme. După închiderea caselor de copii și a internatelor, situația se va înrăutăți, deoarece nu a fost creat un sistem în care ar activa oameni onești, sub supravegherea societății civile, care în activitatea lor s-ar ghida exclusiv de grija copiilor. Însă toate acestea sînt dirijate de funcționari cu salarii mici…

Societatea și statul trebuie să-și intensifice eforturile de protecție a copiilor rămași fără grija părintească și, în primul rînd, nu trebuie să uite că copiii sînt suflete vii, nu trebuie să se economisească pe ei sau să fie tratați ca marfă. Pentru ca în casele de copii să fie mai puțini copii, trebuie să se pună accentul asupra faptului CUM poate fi prevenită creșterea numărului de orfani și CUM poate fi sporit nivelul de trai al cetățenilor Moldovei.
2
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?