Utilizînd datele culese de Cassini, astronomii de la Universitatea Cornell au creat o nouă hartă topografică a lui Titan care a deschis o nouă cale spre înţelegerea structurii suprafeţei.
La prima vedere cel puţin, imaginile par culese de pe Pămînt, similaritatea cu planeta noastră din acest punct de vedere este izbitoare.
Crearea hărţii a durat aproximativ un an, conform autorului principal al studiului, doctorandul Paul Corlies, care a publicat lucrarea intitulată Titan's Topography and Shape at the End of the Cassini Mission în Geophysical Review Letters, potrivit Science Daily.
Întrucît doar 9% din datele topografice culese de pe Titan sînt de rezoluţie înaltă, iar 25-30% în rezoluţie mai scăzută. Restul informaţiilor în ceea ce priveşte topografia s-au realizat printr-un algoritm de interpolare.
Harta a scos la iveală mai multe trăsături ale reliefului satelitului saturnian, inclusiv munţi necunoscuţi pînă acum, cu altitudini de pînă în 700 de metri. De asemenea, grosimea crustei are mărimi mai variabile decît s-a crezut înainte.
Credit: Cassini/NASA/JPL
Un al doilea studiu, intitulat Topographic Constraints on the Evolution and Connectivity of Titan's Lacustrine Basins, şi realizat tot de cercetătorii de la Universitatea Cornell a scos la iveală alte aspecte interesante.
Cele trei mări ale lui Titan formează un nivel general al nivelului mării, la fel ca situaţia de pe Terra. Această echivalenţă a nivelurilor se poate datora circulaţiei lichidului din subsolul satelitului. Această circulaţie rămîne un mare semn de întrebare care va trebui rezolvat în studiile ce vor urma.
Mai mult decît atît, lacurile par să fie formate precum carsturile de pe Terra, unde materialul de dedesubt se dizolvă iar suprafaţa se prăbuşeşte, formînd găuri, umplute ulterior cu lichid (desigur, în cazul lui Titan, este vorba de metan şi nu de apă ca pe Pămînt). Acestea, spre deosebire de mările satelitului, nu par să comunice între ele.
O diferenţă faţă de carsturile terestre este că bazinele de pe Titan sînt înconjurate de formaţiuni neregulate, ridicate topografic. Acest proces rămîne în continuare un mister, dar, conform lui Alex Hayes de la Universitatea Cornell, aceasta poate fi cheia înţelegerii proceselor de la polii satelitului.
Adăuga comentariu