Frica este una dintre componentele naturale ale vieţii emoţionale a oricărei persoane. Adesea se întîmplă că frica ajunge la un punct cînd devine foarte dificil de a scăpa de ea.
În ciuda faptului că a fost deja efectuată o cantitate considerabilă de cercetări la tema dată, ea are încă multe mistere, pe care ştiinţa modernă deocamdată nu le-a dezlegat. De aceea, un grup de oameni de ştiinţă de la Freiburg, conduşi de Ioannis Vlahsomau, a decis cu ajutorul modelării pe calculator să pătrundă mai bine în procesele care au loc în creierul uman în timpul formării şi dispariţiei fricii. Aceşti oameni de ştiinţă, pentru prima dată în istorie, au fost în măsură să explice că toate temerile, care după cum credem noi au fost deja depășite, de fapt, persistă încă, dar într-o formă latentă.
De obicei, frica este investigată pe şoareci de laborator, prin expunerea lor la stimulenți - un sunet neutru şi unul care aduce disconfort. Acest lucru duce la faptul că animalele pur şi simplu se tem de sunet.
Totodată, contextul joacă un rol foarte important: în cazul în care sunetul înfricoşător a fost reprodus de mai multe ori în noul context, fără acţiuni negative, animalele scăpau de frică. Frica se returna imediat în cazul în care sunetul a fost reprodus în original sau chiar într-un context complet nou.
Savanții demult se întrebau în ce parte a creierului iau naştere sentimentele de anxietate şi de frică? Potrivit acestora, „centrul anxietăţii“ este localizat în hipocamp, o zonă a creierului din lobul temporal medial asociată pînă acum cu memoria şi cu orientarea spaţială.
Că temerile bărbaţilor, femeilor şi copiilor sînt capabile să se "mascheze", se cunoștea de mult timp. Dar numai recent, oamenii de ştiinţă au demonstrat că cele două grupuri de celule nervoase care sînt în mijlocul amigdalei, sunt implicate în acest proces.
Datorită faptului că cercetătorii au folosit o simulare pe calculator a unei reţele de neuroni, ei au putut explica cum se petrece mascarea fricii în creierul uman: un grup de celule este responsabil pentru reacţia de anxietate, iar al doilea - ia parte la suprimarea ei. Funcţionarea celui de-al doilea grup inhibă acţiunea primului şi, astfel, previne transferul temerilor în alte zone ale creierului. Cu toate acestea, o schimbare în relaţia lor este prezentă, iar aceste relaţii pot fi declanşate din nou, de exemplu, prin schimbarea contextului. Ca rezultat frica poate reveni.
Cercetătorii au concluzionat că fiecare dintre noi suferă de anxietate într-o oarecare măsură. Femeile, mai mult decît bărbaţii, iar bătrînii, mai puţin decît tinerii.
Specialiştii speră ca aceste descoperiri să ducă la crearea de noi medicamente şi terapii pentru a trata problemele de anxietate şi depresiile.
Adăuga comentariu