Autorii acestor clădiri sparg toate stereotipurile legate de arhitectură.
Vechi sau noi, cu structuri complexe sau simple, aceste clădiri sînt, fără îndoială, cele mai neverosimile din lume. Printre ele se află dintre acelea atractive sau neobișnuite, sînt însă și clădiri nebunești, care nu se aseamănă cu nimic. Uneori este chiar dificil să înțelegeți imediat ce avem în față: o casă sau altceva?
Templul Lotosului
(Delhi, India)
Principalul Templu Bahai din India și țările vecine, construit în anul 1986. Acesta este situat în orașul New Delhi, capitala Indiei. O clădire imensă din marmură penteliană, albă ca zăpada, sub forma unei flori de lotus, care înflorește, fiind una dintre cele mai populare atracții turistice din Delhi. Este cunoscut ca principalul Templu al Subcontinentului Indian și atracția turistică principală a orașului.
Templul Lotusului a cîștigat cîteva premii arhitecturale și a fost menționat într-o mulțime de articole din ziare și reviste. În anul 1921, tînăra Comunitate Bahá'í din Bombay i-a cerut lui Abdu'l-Bahá permisiunea de a ridica un templu Baha'i în Bombay, răspunsul la acesta a fost corespunzător: "Cu voia lui Dumnezeu, pe viitor, templul măreț pentru închinare va fi ridicat într-unul din orașele centrale ale Indiei" .
«Han Șatîr»
(Astana, Kazahstan)
Marele Centru Comercial și de Divertisment din capitala Kazahstanului Astana (arhitect - Norman Foster) a fost deschis pe 6 iulie 2010 și este considerat cel mai mare cort din lume. Suprafața totală a «Han Șatîr»-ului este de 127.000 m². Aici se află complexe comerciale și de divertisment, inclusiv un supermarket, un parc de familie, cafenele și restaurante, cinematografe, săli de sport, un parc acvatic cu o plajă artificială și piscine cu efect de valuri, oficii, parcare pentru 700 de locuri și multe altele.
«Han Șatîr» se distinge prin extraordinara stațiune cu plajă și climat tropical, plante exotice și o temperatură de + 35 ° C pe tot parcursul anului. Plajele de nisip ale stațiunii sînt dotate cu sistem de încălzire, care creează sentimentul unei plaje adevărate, nisipul fiind adus de pe Maldive. Clădirea reprezintă o construcție-gigant, un cort cu un pilon-axă de 150 m înălțime, construit dintr-o rețea de cabluri din oțel, acoperite cu polimerul transparent ETFE. Datorită compoziției sale chimice speciale, acesta protejează interiorul complexului de schimbările bruște de temperatură și creează un microclimat confortabil în interiorul complexului. „Han Șatîr“ a intrat în top zece clădiri ecologice ale lumii potrivit versiunii revistei Forbes Style, de altfel fiind unica clădire din întregul CSI, pe care a decis să o includă publicația în topurile sale.
Deschiderea Centrului Comercial și de Divertisment "Han Șatîr" a avut loc în cadrul celebrării Zilei Orașului Astana cu participarea președintelui Kazahstanului Nursultan Nazarbaiev. În cadrul ceremoniei de deschidere, a avut loc concertul cîntărețului mondial, a tenorului italian Andrea Boccelli. Cel mai interesant lucru este că acest loc uimitor îl poate vizita orice locuitor din Tiumen, căci pînă la Astana sînt doar nouă ore de mers cu mașina.
Muzeul Guggenheim
(Bilbao, Spania)
Proiectat de arhitectul american Frank Gehry Muzeul Guggenheim este un exemplu magnific al celor mai inovatoare idei ale arhitecturii secolului al XX-lea. Construit din titan, el este decorat cu linii ondulate care își schimbă culoarea sub razele soarelui. Suprafața totală este de 24 000 m², dintre care 11 000 m² sînt destinați pentru expoziții.
Muzeul Guggenheim este un adevărat punct de atracție arhitectural, un exemplu de configurație îndrăzneață și design inovator, oferind un fundal seducător pentru operele de artă, care se află în el. Această clădire a schimbat viziunea mondială asupra arhitecturii moderne și a muzeelor, devenind simbol al renașterii orașului industrial Bilbao.
Biblioteca Națională
(Minsk, Belarus)
Istoria Bibliotecii Naționale a Belarusului începe la 15 septembrie 1922. În această zi a fost înființată, prin decizia Consiliului Comisarilor Poporului din BSSR, Biblioteca de Stat și Bibliotecă Universitară din Belarus. Numărul cititorilor a crescut constant. Pe durata istoriei sale, biblioteca a avut mai multe sedii, iar de curînd a apărut necesitatea construirii unei noi clădiri, mari și funcționale pentru bibliotecă.
Încă în anul 1989, la nivelul republicii, s-a desfășurat concursul proiectelor pentru construirea unei noi biblioteci. Cel mai bun a fost recunoscut "diamantul din sticlă", realizat de către arhitecții Mihail Vinogradov și Victor Kramarenko. La 19 mai 1992, prin Decretul Consiliului de Miniștri, Biblioteca de Stat din Belarus a primit statutul de Bibliotecă de Stat. La 7 martie 2002, președintele Republicii Belarus a semnat Decretul privind construcția clădirii instituției de stat "Biblioteca Națională a Belarusului", construcția însă a început abia în noiembrie 2002.
Ceremonia solemnă de deschidere a "diamantului bielorus" a avut loc la 16 iunie 2006. Președintele Belarus Aleksandr Lukașenko (care, de altfel, a primit permisul de cititor №1), la ceremonia de deschidere a menționat că aceasta „este o clădire unică care îmbină frumusețea austeră a arhitecturii moderne și complexul programator și tehnic, fiind construit în baza celor mai noi soluții științifice și tehnologice, pentru a satisface nevoile de informare și pe cele social-culturale ale societății.
В новом здании библиотеки размещены 20 читальных залов, которые рассчитаны на 2000 пользователей. Все залы оснащены электронными кафедрами выдачи документов, современным оборудованием, позволяющим осуществлять сканирование и копирование документов, печать с электронных копий. В залах есть компьютеризированные рабочие места, рабочие места для слабовидящих и слепых пользователей, оснащенные специальным оборудованием.
Casa Curbată (Strîmbă)
(Sopot, Polonia)
În orașul polonez Sopot, de pe strada (ulica) Bohaterów Monte Cassino se află una dintre cele mai neobișnuite case ale planetei - Casa Curbată (în poloneză: Krzywy Domek). S-ar părea că aceasta, fie s-a topit la soare, fie e iluzie optică, și nu este casa propriu-zisă, ci doar reflectarea acesteia într-o oglindă strîmbă.
Casa Curbată este într-adevăr strîmbă și nu are niciun loc și niciun unghi drept. A fost construită în anul 2004 în baza a doi arhitecți polonezi, Șocinski și Zalewski, impresionați de desenele pictorilor Jan Marcin Szancer și Per Oscar Dahlberg. Principala sarcină a autorilor în fața clientului, comandat de Centrul Comercial "Resident", a fost crearea unui astfel de exterior al clădirii, care să atragă cît mai mulți posibili vizitatori. Pentru decorul fațadei a fost folosite o varietate de materiale: de la sticlă pînă la piatră, iar acoperișul din plăci emailate amintește de spatele unui dragon. Ușile și ferestrele sînt, de asemenea, asimetrice și curbate în mod bizar, oferindu-i clădirii aspectul unei căsuțe de basm.
Casă Curbată este deschisă non-stop. Ziua aici funcționează Centrul Comercial, o cafenea și alte obiecte de interes public, iar seara pub-urile și cluburile. Cînd se lasă întunericul, casa devine și mai frumoasă. În anul 2009, clădirea a fost recunoscută drept una dintre cele șapte minuni ale Trehradie, care include orașele Gdynia, Gdansk și Sopot. Potrivit unui studiu recent al ediției "The Village of Joy", Casa Curbată a fost în top-50 cele mai neobișnuite clădiri ale lumii.
Clădirea «Ceainic»
(Jiangsu China)
În China se află în proces de finisare construcția Centrului Expozițional Wuxi Wanda Exhibition Center, construită sub forma unui ceainic de lut. Această clădire a intrat deja oficial în Cartea Recordurilor Guinness, ca cel mai înalt ceainic din lume. Alegerea acestei forme nu este întîmplătoare: ceainicele de lut sînt considerate simboluri ale Imperiului Ceresc încă din secolul al XV-lea. Acestea sînt fabricate pînă în prezent în provincia Jiangsu, unde se află Centrul Expozițional Wuxi Wanda. În afară de producerea ceainicelor din ceramică, China mai este renumită pentru soiurile de ceai elitare.
Фирма-застройщик The Wanda Group объявила, что на строительство культурно-выставочного центра было потрачено 40 млрд юаней (6,4 млрд долларов). В итоге получилась конструкция площадью 3,4 млн м2, высотой 38,8 м и диаметром 50 м. Снаружи здание обшито алюминиевыми листами, которые обеспечивают необходимую кривизну каркаса. Помимо них немаловажную роль играют стеклянные витражи разного размера.
Firma de Construcții The Wanda Group a anunțat că pentru construirea Centrului Cultural Expozițional au fost cheltuiți 40 de miliarde de yuani (6,4 miliarde de dolari). Ca rezultat, a fost obținută o construcție cu suprafața de 3,4 milioane m², cu o înălțime de 38,8 m și un diametru de 50 m. Din exterior, clădirea este căptușită cu foi din aluminiu, care asigură curbura necesară a carcasei. Pe lîngă acestea, un rol important îl joacă vitraliile din sticlă de diferite dimensiuni.
În centrul Wuxi Wanda vor fi amplasate săli de expoziție, un parc acvatic, caruseluri, inclusiv Roata Observatorului. În plus, fiecare dintre cele trei etaje ale clădirii se va putea roti pe axa sa. Centrul Cultural Expozițional face parte din Complexul Comercial și de Divertisment Tourism City, a cărui construcție era planificată să fie finalizată pînă în anul 2017.
«Habitat 67»
(Montreal, Canada)
Complexul rezidențial neobișnuit de la Montreal a fost proiectat de arhitectul Moshe Safdi, în perioada anilor 1966-1967. Complexul a fost construit către începutul Expoziției "Expo-67", una dintre cele mai mari expoziții mondiale din acea perioadă, temă a căreia a fost construcția caselor și locuințelor.
Baza structurii este alcătuită din 354 cuburi, construite unul deasupra altuia. Anume ei au făcut posibilă crearea acestei clădiri gri, cu 146 de apartamente, în care locuiesc familii, care și-au schimbat casa liniștită dintr-o zonă rezidențială liniștită cu o astfel de casă nestandardizată. Majoritatea apartamentelor au pe acoperișul vecinului din partea de jos cîte o grădină personală.
Stilul construcției este considerat brutalismul. "Habitat 67" a fost construit cu peste 45 de ani în urmă, dar trezește pînă în prezent admirație pentru amploarea sa. Această construcție este, fără îndoială, una dintre puținele utopii moderne, care nu numai că a fost realizată în realitate, dar este și foarte populară, ba chiar a fost recunoscută drept una de elită.
"Casa dansatoare"
(Praga, Cehia)
Clădirea de oficii din Praga, în stilul deconstrucționismului, constă din două turnuri cilindrice: unul obișnuit, iar celălalt - distructiv. Casa dansatoare, numită în glumă "Ginger și Fred", este o metaforă arhitecturală a cuplului de dans Ginger Rogers și Fred Astaire. Una dintre cele două părți cilindrice, care se lărgește în sus, simbolizează figura masculină (Fred), iar cea de-a doua parte se aseamănă vizual cu o figură feminină cu o talie subțire și o fustă care freamătă în timpul dansului (Ginger).
La fel ca și multe clădiri deconstrucționiste, clădirea contrastează brusc cu cea vecină, un complex arhitectural integral de la începutul secolelor XIX-XX. Centrul de oficii, în care sînt situate cîteva companii internaționale, se află în zona Praga 2, la intersecția străzii Resslov și faleză. Pe acoperiș se află restaurantul francez cu vedere spre Praga "La Perle de Praga".
Autorii proiectului sînt arhitectul croat Vlado Milunic și arhitectul canadian Frank Gehry. Construcția clădirii a fost efectuată în anii 1994-1996, fiind supravegheată personal de primul președinte al Republicii Cehe, Vaclav Havel.
Casa Spirală De Pădure
(Darmstadt, Germania)
Clădirea unică i-a fost dăruită orașul german Darmstadt de către geniul austriac Friedensreich Hundertwasser, în anul 2000. Pictată în diferite culori, casă magică dintr-o poveste a copiilor cu linii plutitoare pe fațada curbată, privește spre lume prin 1048 de ferestre cu forme, dimensiuni și decoruri, care nu se repetă. Din unele ferestre cresc copaci adevărați.
Această construcție originală sub formă de potcoavă, ridicîndu-se în sus în spirală, este numită "casa neobișnuită în monotonia obișnuită". Este construită în stil "biomorfic", deși, de fapt, este un complex rezidențial cu 12 etaje sau, mai degrabă, un sat verde de poveste. Acesta include nu numai o casă cu 105 apartamente confortabile, dar și o curte interioară liniștită, cu lacuri artificiale, poduri-figurine, cu alei bătătorite chiar în iarbă; terenuri de joacă decorate artistic; parcare închisă; magazine; farmacie și alte elemente ale infrastructurii dezvoltate.
Casa Inversă (cu Susul în Jos)
(Szymbark, Polonia)
O casa unică care stă cu susul în jos, pe acoperiș este decorată în stilul socialist din anii 1970. Casa cu Susul în Jos provoacă senzații ciudate: intrarea se află pe acoperiș, toată lumea intră pe fereastră, iar oaspeții merg pe tavan. Interiorul este decorat în stilul realismului socialist: există o cameră de odihnă cu un televizor și cu o comodă. Tot aici se află și masa din cea mai lungă scîndură de-a întregul din lume, care măsoară 36,83 m. Bineînțeles, Cartea Recordurilor Guinness nu a trecut cu vederea această casă.
Construcția clădirii a durat mai mult timp și au fost folosite mai multe mijloace, decît pentru construirea unei case obișnuite de aceeași dimensiune. Pentru fundație, au fost necesari 200 m³ de beton. Autorul proiectului a fost întrebat de mai multe ori, dacă proiectul său a fost făcut în scopuri comerciale. Drept răspuns, urma întotdeauna un "nu" hotărît. Însă Casa cu Susul în Jos s-a transformat anume într-un succes comercial.
Vin să testeze cît de puternici sînt, dar și să vadă interesanta construcție nu numai polonezii, ci și turiștii străini. Prin fereastra de la mansardă puteți intra în casă și manevrînd cu ușurință printre lustre, să vă plimbați prin camere. Unele surse susțin că dezvoltatorul urma să folosească noua clădire ca locuință proprie. Nu se știe, dacă asta intenționa, dar Casa Inversă din Szymbark așa și nu a devenit locuință.
Cu toate acestea, nu are nici un motiv să se plîngă: coada turiștilor care doresc să intre în interiorul casei nu se epuizează, astfel încît nu putea fi vorba oricum de o viață liniștită. Cu cîțiva ani în urmă, în vecinătatea casei s-a desfășurat chiar o reuniune specială a Moș Crăciunilor de prin părțile locului, care nu numai că au discutat problemele lor, ci și au exersat intrarea în casă printr-o țeavă, care, din fericire, are baza, situată la nivelul pămîntului.
Wat Rong Khun
(Chiang Rai, Thailanda)
Wat Rong Hun, cunoscut mai mult cu denumirea de "Templul Alb", este considerat unul dintre cele mai recunoscute temple din Thailanda și este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase clădiri din lume. Templul este situat în afara orașului Chiang Rai și atrage un număr mare de vizitatori, thailandezi și străini. Aceasta este una dintre cele mai vizitate atracții turistice din Chiang Rai și cel mai neobișnuit templu budist.
Wat Rong Hung arată ca o căsuță din gheață. Datorită culorii sale, clădirea este vizibilă de departe, mai ales, datorită faptului că strălucește la soare, mulțumită fragmentelor de sticlă din tencuială. Culoarea albă semnifică puritatea lui Buddha, în timp ce sticla simbolizează înțelepciunea lui Buddha și învățăturile budiste Dharma. Se spune că cel mai bine este să vizitați Templul Alb în zorii zilei sau la apus, cînd acesta se reflectă frumos de la razele de soare.
Construcția templului a început în anul 1997 și continuă pînă în prezent. Acesta este construit de către pictorul thailandez Chalermchay Kositpipat din banii proprii, obținuți din vînzarea tablourilor sale. Pictorul refuză sponsorii, căci el își dorește să realizeze templul așa cum vrea doar el.
Clădirea-coș
(Ohio, SUA)
Clădirea-coș a fost construită în anul 1997. Greutatea construcției este de aproximativ 8500 tone, greutatea suporturilor fiind de 150 tone. Aproape 8000 m³ de beton armat au fost utilizate la construcție. Suprafața utilă a clădirii este de 180.000 de metri pătrați. Coșul este situat pe o suprafață de aproximativ 2.200 de metri pătrați și este copia exactă a uneia dintre mărcile comerciale ale proprietarului acesteia.
Cînd arhitecta proiectului Nikolina Georgieva a aflat despre ceea ce urma să facă, ea a exclamat: "Uau! Așa ceva nu am mai făcut!". Într-adevăr, această clădire nu poate fi numită nicidecum una standard. Spre deosebire de alte clădiri, aceasta se lărgește în partea de sus. Acest lucru a permis mărirea semnificativă a spațiului de lucru al birourilor: construcția este concepută pentru un staff de personal de 500 de angajați. Nu este rău, avînd în vedere că în clădire se mai află încă un atrium cu șapte etaje, cu o suprafață de 3300 m², în jurul căruia se află oficiile. În plus, primul etaj este ocupat de o sală de teatru cu 142 de locuri. Clădirea pretinde a avea într-un fel un stil pompos: proiectul ia în considerare două anexe la clădirea de bază, plăcile cu marca comercială a proprietarului, poleite cu aur de 23 de carate.
Case OZN-uri
(San Zhi, Taiwan)
Orașul ciudat și uimitor San Zhi, Taiwan - un complex dintr-o stațiune abandonată. Casele din el seamănă cu farfurii zburătoare, așa că au fost supranumite Case OZN-uri. Orașul a fost cumpărat ca o stațiune balneară pentru militarii americani, care își satisfac serviciul militar în Asia de Est.
Ideea inițială a construcției unor astfel de case a aparținut proprietarul companiei Sanjhih Township pentru producția de materiale plastice, Domnului Yuko Chow. Prima licență de construcție a fost emisă în anul 1978. Designul a fost elaborat de arhitectul din Finlanda Matti Suuronen. Dar în anul 1980, construcția a fost stopată, cînd Yuko Chow s-a declarat în faliment. Toate eforturile de reluare a construcției nu au dus la nimic. În plus, în timpul construcției au existat mai multe accidente serioase, produse din cauză că ar fi fost, chipurile, deranjat de spiritul Dragonului mitic chinez (astfel afirmau oamenii superstițioși). Mulți credeau că locul este bîntuit de fantome. În rezultat, satul a fost abandonat și, în curînd, a început să fie numit oraș-fantomă.
Casa Piatră - Casa do Penedo
(Fafe, Portugalia)
Casa-Piatră - Casa do Penedo, din munții Portugaliei, construită între patru bolovani, seamănă cu o casă din Epoca de Piatră. Căsuța, situată într-un loc izolat, a fost construită în 1974, de către Victor Rodriguez, fiind destinată pentru vacanțe departe de zgomotul și agitația orașului.
Faptul că au tins spre simplitate nu i-a făcut pe membrii familiei Rodriguez pustnici, ci i-a apropiat de un modul natural de viață, fără excese. Electricitate așa și nu s-a tras în casă; pentru iluminare aici pînă în prezent sînt folosite lumînările. Casa este încălzită de șemineul tăiat într-unul dintre bolovani. Pereții din piatră servesc ca o continuare a decorului interior: chiar și treptele care duc la etajul al doilea sînt tăiate direct în pietre.
Căsuța din piatră, care amintește de casa personajelor serialului în desen animat american "Flintstones", s-a înscris atît de organic în peisajul înconjurător, încît a provocat un interes deosebit în rîndul arhitecților și turiștilor. Curiozitatea localnicilor și a călătorilor, care treceau pe aici au forțat familia Rodriguez să părăsească casa. În prezent, în coliba din piatră nu locuiește nimeni, dar proprietarii își mai vizitează uneori casa neobișnuită. Numai atunci există șansa de a vedea interiorul neobișnuit al casei, alteori este imposibil să intrați în Casa do Penedo.
Biblioteca Centrală
(Kansas City, Missouri, SUA)
Clădirea, situată în inima orașului Kansas, este unul dintre primele proiecte menite să restaureze orașul și valoarea sa istorică și turistică. Locuitorii au fost invitați să-și amintească cele mai faimoase cărți, care au oarecum legătură cu denumirea Kansas City și timp de doi ani au selectat douăzeci de cărți de literatură artistică. Coperțile acestor publicații au fost incluse în designul inovativ al Bibliotecii Centrale a orașului pentru a stimula vizitarea acesteia.
Clădirea bibliotecii arată ca un raft, pe care se află cărți uriașe. Fiecare dintre acestea în înălțime măsoară șapte metri, lățimea lor fiind de aproximativ doi metri. În prezent, la dispoziția bibliotecii sînt nu numai cele mai moderne tehnologii și calitatea excelentă a deservirii, dar și săli de conferințe, o cafenea, o sală de vizionare și multe altele.
Biblioteca Publică din Kansas City se distinge prin arhitectura sa unică, care uimește imaginația. La ora actuală locuitorii orașului Kansas se mîndresc cu biblioteca lor, care e un adevărat punct de atracție al orașului. Construcția acesteia a devenit unul dintre cele mai importante evenimente pe calea transformării unui oraș provincial într-o metropolă prosperă. Biblioteca are zeci de filiale, cea mai principală dintre ele este și cea mai mare și are fonduri speciale. Arsenalul bibliotecii este de 2,5 milioane de cărți, fluxul de vizitatori fiind de peste 2,4 milioane de clienți pe an.
Istoria bibliotecii începe în anul 1873, cînd și-a deschis ușile pentru cititori, devenind imediat nu numai o sursă de resurse pentru educație, ci și o alternativă excelentă pentru alte instituții de divertisment ale vremii. Biblioteca publică s-a mutat de multe ori, iar în anul 1999 a fost mutată în fosta clădire a primei Bănci Naționale. Clădirea veche, de o sută de ani, era o adevărată capodoperă a măiestriei arhitecturale: coloane din marmură, uși și pereți din bronz, bogat decorate cu ornamente sculptate. Dar totuși aceasta necesita să fie restaurată. Cu ajutorul cooperării public-private, a fondurilor colectate din bugetul de stat și municipal, precum și a ajutorului sponsorilor, ușile bibliotecii publice din Kansas au fost deschise în anul 2004, biblioteca arătînd deja ca în prezent.
Cuptorul Solar
(Odeillo, Franța)
O construcție uimitoare, asemănătoare cu un cuptor și, care, de fapt, asta și este. Cuptorul Solar din Franța este proiectat să genereze și să concentreze temperaturile ridicate necesare pentru diferite procese. Acest lucru se întîmplă prin captarea razele soarelui și concentrarea energiei lor într-un singur loc.
Construcția este acoperită cu oglinzi curbate, strălucirea lor fiind atît de mare încît este imposibil uneori să fie privită. Clădirea a fost ridicată în anul 1970, Pirineii de Est fiind aleși drept locul cel mai potrivit. Pînă în prezent, Cuptorul rămîne cel mai mare din întreaga lume. Masivul de oglinzi are menirea unui reflector parabolic, iar regimul temperaturii înalte la focalizare poate ajunge pînă la 3500 ° C. Temperatura poate fi reglată prin schimbarea unghiului oglinzilor.
Utilizînd o asemenea resursă naturală ca lumina soarelui, Cuptorul Solar este considerat indispensabil pentru obținerea temperaturilor înalte. Acestea, la rîndul lor, sînt folosite pentru diverse procese. Astfel, producția de hidrogen necesită o temperatură de 1400 ° C. Regimurile de testare a navelor spațiale și a reactoarelor nucleare presupun utilizarea temperaturii de 2500 °C, iar fără temperatura de 3500 ° C este imposibil să fie create nanomaterialele. Într-un cuvînt, cuptorul solar nu este doar o clădire uimitoare, ci și o clădire vitală și eficientă. Totodată, aceasta este considerată ecologică și o sursă relativ ieftină pentru a obține temperaturi înalte.
Adăuga comentariu